Povestea soriceilor parosi Traiau pe-o insula
mai mica
Un soricel si o soricica
Alaturi de copilul lor
Un soricel rontaitor.
Viata si-o duceau cu greu
Mincind doar piine cu pateu
Ramase de la un pirat
Pesemne naufragiat.
.
Dar erau foarte fericiti
Aveau padure de rachiti
Un izvoras curgea domol
Si inunda gradina lor…
Ei, soriceii gospodari ,
Plantau ridichi si gogosari
Si ceapa cultivau mereu…
Satui de piine si pateu.
Soricul mic, crestea usor
Parintii-l invatau de zor
Ce sa mai faca , ce sa zica ,
Dar nu-i gaseau o soricica.
pe insula vreau sa va zic
Nu mai era nimic, nimic…
Nici lei, nici vulpi, nici ursuleti…
Doar soriceii.Sa vedeti
Ce tare mult se plictiseau
Si toata ziua doar stringeau
Legume
pentru cel mai mic
Si altceva … nimic, nimic.
Dar intr-o zi, pe un bustean,
Sosi din ape un motan;
Era batrin , schiop de-un picior
Si se opri-n gradina lor.
. Mirare pentru soricei:
Aceasta aratare ce-i?
Cu blana, ghiare si cu dinti
Ii speriase pe parinti.
Doar soarecul rontaitor
Mai mic si neascultator
S-apropie furis, furis,
De animalul din tufis.
Mai animalule, i-a zis
Mai temator decit convins,
Dar i s-a pus un nod in git
Cind l-a vazut asa urit.
Ramas blocat , ca la dentist,
Motanul ii raspunse trist:
M-am ratacit si am ramas
O biata mita de pripas .
A lacrimat si a mai spus:
Stapinii mei pe vas s-au dus,
Eu am ramas intimplator
Cu mult, cu mult, in urma lor.
Am vrut sa prind un soricel;
Nu-mi era foame, dar pe el
M-am enervat , poate in van…
Asa ajuns-am pe bustean.
Si l-ai mincat? l-a intrebat
Soricul parca- mbarbatat.
nu l-am mincat, eram doar noi
Si-i greu pe un bustean in doi
L-am fugarit si l-am gasit,
Mi s-a parut c-a adormit,
Era aproape inecat…
Am lacrimat si l-am salvat
Eram prea singur pe bustean
Si chiar de-am singe de motat
Eu am mincat doar biscuiti …
Iar soriceii… sint cuminti
Sint schiop, schilod, handicapat,
Si nu stiu ce m-a apucat
Sa vad in fata numai singe.
Si , derutat , motanul plinge.
Soricul mic l-a intrebat :
-Motanule handicapat
De ce te plingi ? ramii la noi
Si-ti dam o groapa de gunoi.
Esti mare, ti-e usor sa cari
Gunoiul unor sorecari…
Parintii mei te vor hrani
Si, poate, te vor si plati.
Nu bani , nu aur, nu simbrie,
Dar soarecii de omenie
Asa cum sintem noi , ti-om da,
Un biscuite, sau ceva…
Motanul s-a-voit usor;
As vrea sa fiu de ajutor
Dar nu sint singur,chiar motan
Mai am un soarece-n bustean
*** De-odata-ncet a coborit
Din cerul tot mai mohorit
O aratare cam ciudata
Ce nu parea handicapata.
Cu ciocul mic si labe mari
Asemeni unor lopatari
Cazu de-a dreptul in noroi…
-Tu cine esti ?
-Sint un ratoi
Dar voi ce cautati aici
Ii intrebase pe sorici
Stiam ca insula-i pustie
Si pot sa fac acrobatie.
Eu sint ratoiul acrobat
Si uneori ma cred pirat
Si vin pe insula, mereu,
Cu o franzela si-un pateu.
Acuma n-am adus pateu
Caci era foarte , foarte , greu
Cu el in zbor, plutind pe nor,
Fara aripa sau planor
Dar am pateu ramas aici
Pentru vreo patru zile , cinci..
Iar soriceii au tacut.
Ce-i oare doamne de facut
Stiau ca il mincara tot
Inca se linsera pe bot
La ultima farima mica
Ce o-mpartira c-o pisica.
Mai multe recenzii despre povestea soriceilor parosi