Acest jurnal nu era destinat publicului. Autoarea lui utilizase o stenografiere complicată
care făcea
Acest document ilizibil. A doua soţie a lui Dostoievski, mai mică cu 26 de ani decât el, Anna, proaspăt căsătorită, îşi începe jurnalul cu ocazia călătoriei lor la Geneva, care a durat din vara până
în iarna anului 1867. Scriitorul o ia de la începuturi:condamnarea la moarte (anulată în final de către ţar), închisoare, scrierea romanului "Crimă
şi pedeapsă", jucătorul, frecventarea febrilă a cazinourilor. În Elveţia, elle scrie "Idiotul". Descifrat împotriva voinţei autoarei sale, care nu prevăzuse deloc perspectiva lecturării lui, acest text este emoţionant din multe puncte de vedere.Tonul simplu, sincer şi rezervat oferă o imagine a lui Dostoievski dominată de demonii săi, între care patima jocului,
pentru care era gata să mizeze cu cea mai mică economie.Anna este lucidă
fără să copleşească.Ataşamentul şi încrederea ei sunt foarte puternice.Din acest jurnal observăm condiţiile de viaţă deosebit de modeste ale cuplului. Un produs de patiserie şi ceai sunt micile minuni care îndulcesc puţin rigoarea cotidiană. În această viaţă fără bucurii, a scrie şi a citi sunt activităţi esenţiale, vitale.Lectura jurnalului soţiei provoacă, confirmând respectul pentru om. Jos pălăria:sărăcia atât de prezentă, fără a pune la socoteală boala, lupta pentru a redresa această situaţie şi în centrul tuturor acestora, un scriitor. Prefaţă de Paul Kalinine, traducere din limba rusă:J.-C.Lanne, Stock, Femei ale timpului lor, 1978.
Mai multe recenzii despre Jurnal