Personajul principal, Antoine, este o persoana foarte inteligenta. Este, de fapt, prea
inteligent, ceea ce face sa ii fie
imposibil sa duca o viata normala. Nu se poate abtine sa se gandeasca permanent la problemele umanitatii, ceea ce ii aduce nefericirea, a studiat numai subiecte care nu sunt practice intr-o
societate bazata pe bani, si este foarte sarac. Pentru ca nu mai poate suporta aceasta conditie, Antoine incearca sa gaseasca o solutie. Se gandeste la sinucidere, incearca sa gaseasca modalitati prin care sa o faca. Nereusind, incearca sa devina alcoolic, o noua nereusita. Ceea ce este interesant si sursa a umorului in acelasi timp este maniera in care Antoine, in ambele cazuri, studiaza diferite lucrari referitoare la subiect si ia notite.
Drept consecinta, si intelegand ca sursa nefericirii sale consta in inteligenta sa, pe care deja o considera ca o boala, decide sa devina prost, sperand ca astfel va fi si fericit, asemeni multor alti oameni. Ia legatura cu un vechi coleg, pe care il dispretuia in trecut, se imbogateste foarte tare, dar tot nu gaseste ceea ce cauta. Dupa o vreme, fostii prieteni ( care sunt la fel de ciudati cum fusese si el) decid sa il aduca inapoi si in cele din urma reusesc acest lucru, iar intalnirea neasteptata cu Clemence la sfarsitul cartii, confera sentimentul unei posibile impliniri. Interesante si frumos exprimate sunt stadiile prin care Antoine trece si gandurile si atitudinea intr-o lume si viata unde poate fi doar un spectator si nu participant.