Nimic
nu se intampla de doua ori- astfel a fost adesea rezumata faimoasa piesa a lui Beckett. Lipsa oricarei actiuni substantiale,
ca si subiectul minimal, sunt caracteristici principale ale piesei
In asteparea lui Godot.General vorbind, Beckett a tintit spre minimalizare maxima in aceasta piesa iar efectul teatral al acestui tip de text difera considerabil de piese mai conventionale. Sunt doua personaje principale: Estragon si Vladimir(ce fel de nume sunt astea, ai putea foarte bine sa intrebi?dar fi pregatit
pentru si mai multe absurditati). Nu au nimic nemaipomenit si isi petrec timpul incercand sa isi scoata pantofii pentru a-si aerisi picioarele sau schimbandu-si palariile intr-un stil de comedie. A, cat
pe ce sa uit: il asteapta pe Godot.Si cine este el? Ei bine, tocmai asta este: nimeni nu stie cine este iar unul dintre putinele lucruri pe care le aflam despre Godot este acela ca pare sa aiba turme de oi si capre si ca uneori ii bate pe baietii care au grija de turmele sale. De ce Didi si Gogo(numele lor prescurtate) il asteapta pe Godot? Pentru ca s-a hotarat ca ei sa se intalneasca pe drumul de langa copac (singurul element de decor din piesa). Este greu de
descifrat dar poate asta este ideea? Pe masura ce piesa inainteaza, devine tot mai absurda. In actul I Didi si Gogo se intalnesc cu Pozo si Lucky. Pozo mananca un picior de pui iar Lucky, ei bine, Lucky nu este atat de norocos de fapt, pentru ca este sclavul lui Pozo: ce face pentru el: gandeste. iar cand Didi si Gogo ii cer lui Pozo sa il faca pe Lucky sa gandeasca , suntem martorii unui discurs greu de inteles, aproape fara sens. In actul II apar din nou Pozo si Lucky dar lucrurile s-au schimbat. Pozzo este orb iar Lucky mut. La sfarsitul actului II la fel ca si la sfarsitul primului act, apare un baiat,si desi pare a fi acelasi baiat in ambele acte, cand vine a doua oara nu isi aminteste sa -i fi intalnit pe Didi si Gogo cu o zi inainte. Vine din partea lui Godot, sa ii spuna ca Godot nu a putut ajunge in ziua respectiva si ca trebuie sa astepte pana a doua zi.In acest moment incepi sa te gandesti: cate zile au trecut in mod asemanator? sau poate este aceeasi zi tot timpul? Becket nu da raspunsuri iar acesta imi pare a fi punctul crucial al piesei: pentru ca nu sunt raspunsuri, ci doar intrebari, repetate din timp in timp cu insistenta absurda de parca nu ar fi fost intrebate de o mie de ori inainte.
Mai multe recenzii despre In asteptarea lui Godot