Acesta este un studiu prozaic
din invatamantul scris
si popular,
in care Armstrong analizeaza mitul din punct
de vedere istoric urmarindu-i evolutia prin mai multe perioade, de
la Paleolitic pana la Marea transformare vestica postmitica. Fiecare perioada a dezvoltat mituri care erau influentate de marile probleme ale vremii: imagini ale vanatorii
au dominat Paleoliticul, in timp ce
miturile Persefonei si Demetris, Isis si Osiris s-au dezvoltat in perioada Neolitica agriculturala. Pana la era axiala (200 i.Hr. - 1500 d. Hr.), miturile au fost internalizate si nu a mai fost nevoie sa fie traite. Armstrong spune ca motivul era faptul ca miturile au fost intr-o perioada de inflorire in perioada post axiala si ea vede acest lucru ca o saracire culturala si spirituala; chiar se pare ca, intr-un mod siplist, atribuie genocidul pierderii simtului sacralitatii din cauza miturilor care dadeau buzna doar ca sa apara. Armstrong continua prin a spune ca in secolul al XX-lea anumiti scriitori precum Eliot, Joyce, Mann si Rushdie au recuperatputerea mitului pentru cultura populara. Desi cartea nu ofera noi perspective sau informatii despre istoria mitului, aduce totusi in plus o cercetare functionala a istoriei mitologiei.
Mai multe recenzii despre O scurta istorie a mitului