Este
un roman
de tipul celora scrise de Agatha Christie
acoperit cu o tentă romantică
şi cu un adaos de misticism. O poveste plină de
evenimente senzaţionale, dar cu o prezentare lină pe care o citim cu plăcere
într-o zi de concediu, dar care face un bine pentru sufletul nostru dacă o
citim într-o seară rece de iarnă , retraşi într-un fotoliu pentru că ne duce în
vara mediteraneană, luminată de un soare strălucitor, iar Cote D’Azur ne va
îmbrăţişa cu valurile mării vibrând în azur. Aproape că putem
să simţim
căldura, lumina, iar noi ne dorim să fim într-adevăr acolo. Romanul începe în
iarna rece, plină de zăpadă din Anglia, cu moartea misterioasă a magnatului
industriaş, Sir Robert. Daisy Keane, secretara lui devotată, o adevărată figură
romantică este o femeie frumoasă în jur de treizeci de ani şi care decepţionată
de bărbaţi (soţul ei a părăsit-o pentru o altă femeie) a intrat în slujba
industriaşului bogat şi astfel a găsit un cămin, dar şi un prieten adevărat.
Decedatul a lăsat în urmă scrisori. Oare şi-a prevăzut moarte? Într-o scrisoare
îşi roagă secretara ca folosind un scenariu scris de el să ajute la dezvăluirea
criminalului. Să-i invite pe cei suspecţi să meargă într-o croazieră cu vaporul
având destinaţie insula Capri, iar dacă
totul va decurge conform scenariului, atunci vinovatul
se va demasca. Desigur,
Daisy va avea şi un ajutor, pe detectivul particular Harry Montana, care a
primit de asemenea o scrisoare. Bărbatul enigmatic, prezentabil şi egoist, are
în jur de patruzeci de ani şi este legat de defunct printr-o prietenie ciudată.
El se alătură lui Daisy pentru a îndeplini ultima dorinţă a prietenului lor. Pe
lista alcătuită de Sir Robert se află numele a şase persoane dintre care unul
ar putea fi al criminalului: fosta soţie, o amantă italiană superbă, un om de
ştiinţă german, un fost partener de afaceri, un prieten şi prima lui iubită.
Decedatul s-a gândit că odată ce a fost asasinat pentru bani, măcar să iasă
ceva amuzant din poveste: cei bănuiţi să se adune după modelul celor "zece
negri mititei", dar nu într-un castel vechi, ci pe un jacht de lux.
Vaporul lung de o sută de metri porneşte de la Casinourile care plutesc în
lumină din Monte Carlo avându-i pe punte pe cei bănuiţi şi perechea de
detectivi. În timp ce fac escală la St.-Tropez şi Sorrento,
misterul devine şi mai încâlcit iar criminalul este mereu cu un pas înaintea
lor. Bine înţeles, ambianţa şi ţelul comun oferă un cadru favorabil pentru ca
cei doi eroi romantici să se îndrăgostească. Scrisorile lui Sir Robert care
sunt deschise pe rând, conform instrucţiunilor, menţin vie imaginea celui ce
le-a scris şi dau impresia că este mereu prezent şi ar urmări pas cu pas ce se
întâmplă. După răsturnări de situaţie şi evenimente neprevăzute, planul celui
ce a scris scenariul prinde viaţă. A avut dreptate! Criminalul se află printre
ei şi se demască.
Mai multe recenzii despre O vară pe insula Capri