Egipteanul

Romanul autorului finlandez mi-a captivat atenţia încă de la început prin modul direct în care se povesteşte. Waltari descrie detaliat şi cu foarte mare fineţe civilizaţiile antice şi reuşeşte să recreeze lumi de mult apuse. Opera se constituie din 15 cărţi scrise de medicul egiptean Sinuhe. Trebuie să menţionez că acţiunea se petrece secolul al XIV-lea î.Hr., în timpul faraonului Amenhotep al III-lea şi al fiului său, faraonul Akhenaton. Toată această saga este povestită din perspectiva lui Sinuhe, care işi retrăieşte viaţa, scriind cu un condei pe un papirus întâmplările care l-au definitivat ca om. Modul în care se scrie e unul simplu, modest, sincer. De-a lungul romanului se împletesc trei destine: cea a lui medicului Sinuhe, a sclavului său Kaptah şi a soldatului Horemheb. Sinuhe este găsit de părinţii adoptivi într-un coş împletit care plutea pe Nil şi originea lui incertă îl va urmări mereu. El optează pentru meseria de medic ghidat fiind de sfaturile tatălui său şi ajunge să profeseze, fiind respectat pentru îndemânarea lui, însă se îndrăgosteşte fără scăpare de Nefernefernefer şi îi dăruieşte, la cererea ei, toate posesiunile sale, inclusiv mormintele părinţilor săi. Întristat şi ruşinat de faptele sale îşi îmbălsămează şi îngroapă părinţii şi apoi porneşte în călătorie împreună cu sclavul lui Kaptah. În peregrinările sale, Sinuhe străbate Siria, Babilonul, Tara Mitanni, Tara Hittiţilor, Creta, Ierusalimul, fâşia Gaza şi îşi însuşeşte cunoştinţe vaste din domeniul medicinei pe care le va întrebuinţa cu folos la revenirea în Egipt. Întors în Egipt, descoperă cu stupoare că este fiul lui Amenhotep al III-lea şi, implicit, fratele mai mare a faraonului Akhenaton. Cunoscându-l mai bine pe acesta din urmă, îl tratează de epilepsie, ajunge să ţină la el şi îl urmează în oraşul pe care acesta îl construieşte zeului Aton. Acest nou zeu propovăduieşte prin intemediul faraonului pacea, egalitatea şi dreptatea, lucruri care erau considerate absurde de către egipteanul de rând. Astfel , pentru binele Egiptului, ameninţat de războaie grele cu hittiţii şi amoriţii, Akhenaton este îndepărtat de la putere, şi zeul Aton este înlocuit cu predecesorul său, Amon. Titlul de faraon îi revine lui Tuthankhamon, însă nici acesta nu domneşte foarte mult din cauza jocului de culise întreprins de preotul Ay şi generalul Horemheb. Sinuhe este prins în această pânză de păianjen, cunoscând planurile acestora este obligat să facă lucruri care contravin principiilor sale de medic.
Kaptah este prototipul sclavului viclean, reuşind să fie eliberat şi care ştie să profite de tulburările de ordin politic pentru a face afaceri şi pentru a spori atât averea lui cât şi a fostului său stăpân. Deşi pare întotdeauna dornic de a se îmbogăţi, nu este lipsit de sentimente, el ţine sincer la Sinuhe şi îi ascultă poruncile, chiar dacă uneori acestea nu îi convin.
Horemheb reprezintă războinicul însetat de luptă, el îşi doreşte să devină un comandant puternic, fiind convins de capacităţile sale şi avînd foarte mare încredere în sine. Pe măsura trecerii timpului, ambiţia lui este nemăsurată, aspirând la tronul faraonului, pe care îl va obţine căsătorindu-se cu sora faraonului, Baketamon.
Către sfârşitul vieţii sale, Sinuhe este exilat de faraonul Horemheb pentru că el cunoaşte prea multe şi devine incomod pentru casa regală. Sinuhe îşi acceptă destinul, realizând că viaţa omului pe pământ este deşertăciune şi îşi aşteaptă moartea cu seninătate.
''''Egipteanul'''', scris în 1945, este romanul care îl face cunoscut pe scriitorul finlandez şi îi aduce recunoaşterea internaţională. Mika Waltari reuşeşte să creeze o amplă frescă a Egiptului Antic, redând fidel atmosfera acelor vremuri, lucru recunoscut de egiptologi.