medalion

MEDALIONUL LITERAR – provocare şi eficienţă               Lectura elevilor este un  act intelectual esenţial care trebuie îndrumat şi supravegheat de învăţător.           Pentru realizarea celor trei laturi ale acestei activităţi (cognitivă, educativă, formativă), împreună cu elevii cl. a IV-a, am realizat la sfârşitul semestrului I – când este necesară o  relaxare neuropsihică – medalionul literar „Tudor Arghezi”.           Copiii au fost anunţaţi cu câteva săptămâni înainte ca să se poată pregăti. Li s-au prezentat: data şi locul desfăşurării, autorul şi tematica, mijloacele de învăţământ (casete, discuri) şi scopul activităţi.           Foarte receptivi şi abili, învăţăceii au trecut la lucru sub atenta mea îndrumare. În cabinetul pentru limba română, am reuşit să aranjăm un decor adecvat care să accentueze emoţia estetică, interesul  pentru cunoaştere şi comunicare.           Sub genericul „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris/ Eşti ca o floare, anume înflorită” am aranjat un ministand cu cărţi: volume de versuri („Cuvinte potrivite”, „Flori de mucegai”, „Cântare omului”, „Hore”, „Versuri de seară”, „Carte cu jucării”, „Mărţişoare”, „Zdreanţă”, „Prisaca”), romane („Ochii maicii Domnului”, „Cimitirul Buna-Vestire” „Lina”) şi câteva articole (tablete cum le numea autorul).           Am îmbogăţit decorul cu imagini din viaţa scriitorului: Casa de la Mărţişor – Bucureşti, portrete la diferite vârste, tablouri de familie (cu soţia Paraschiva şi cei doi copii: Baruţu şi Mitzura), aniversări (la 80 şi 85  de ani), Mormântul din grădina casei din strada Mărţişor. Am „presărat” şi citate din opera argheziană.           De asemenea, s-a realizat şi o mică expoziţie cu lucrări plastice ale şcolarilor inspirate  din creaţia scriitorului.           Materialul ilustrativ a fost selectat şi ordonat într-o structură unitară care să conducă la dezvoltarea aptitudinilor literar-artistice.           Activitatea propriu-zisă a început cu anunţarea temei, a scopului şi importanţa medalionului literar.           S-au prezentat datele biografice însoţite de variatul material demonstrativ, apoi s-a prezentat opera autorului.           Un moment deosebit l-a constituit micul popas literar asupra cărţii „Întâlniri cu Arghezi” scrisă de Gh. Bulgăre. Le-am  citit copiilor prefaţa ultimului său volum: „Vă pizmuiesc omeniri rămase după mine că o să ascultaţi vântul pe care eu nu-l voi mai auzi că veţi călca pământul pe care eu nu-l voi mai călca, că veţi sorbi lumina care pe mine nu  mă va mai atinge, că veţi auzi fulgerele, apele, suspinul oamenilor, şoapta şi mireasma porumbului, parfumul anotimpurilor care vor fi numai ale voastre. Aprindeţi măcar o candelă  pentru mine, dar băgaţi de seamă să fie pusă la cap, pe care-l veţi găsi ca o ceaţă în stihurile mele murmurate de adierile de prin grâu şi prin porumburi a căror pâine, eu nu o voi mai gusta. Voi o să  vedeţi fugind căprioarele. Nu mai trageţi  în ele cu săgeata! E păcat!”           A urmat ascultarea unui disc cu Mircea Albulescu citind „Coco şi pisica” şi o casetă cu actori ai Teatrului Naţional „V. Alecsandri” din Iaşi care au recitat versuri pentru copii  din lirica autorului.           Au intrat, imediat, copiii în ring. Pe un fond muzical adecvat şi selectat din Simfonia lui George Enescu, micii artişti scoteau dintr-un plic mare diferite poezii pe care le recitau. S-au citi şi fragmente din „Plicul” şi „Hoţul”.           Învăţând la ora de română lectura „Cheile”, copiii au reuşit să creioeneze un „proces literar”. S-au împărţit rolurile: tata, mama, Mitzura, Baruţu, judecătorul. Ceilalţi copii au fost împărţiţi în două grupe: martorii  reclamantului şi martorii acuzatului.           Elevii au fost destul de „acizi” cu fapta săvârşită de cei doi fraţi dar şi cu severitatea tatălui şi măsurile ce le lua în această privinţă. Hotărârea dată de judecător a fost definitivă. Procesul s-a încheiat deoarece părţile au ajuns la înţelegere.           Programul s-a încheiat cu prezentarea teatrului de păpuşi „La colţ”. Deoarece avem la clasă acest opţional, elevii au reuşit să confecţioneze păpuşi pentru fiecare personaj (cei patru membri ai familiei) dar şi pentru „jivinele” folosite drept ameninţare pentru băieţel. Puşi în această situaţie, prin rolul jucat (păpuşă + text), copiii trăiesc acţiunea mai intens şi înţeleg conţinutul mult mai bine.           Drept recompensă, fiecare elev a primit câte un plic cu foi xeroxate cuprinzând portretul şi semnătura autorului, ultima prefaţă scrisă de acesta şi versurile „Fă-te, suflete, copil …” din poezia „Creion”.           S-au făcut recomandări privind intensificarea lecturii care le formează un vocabular bogat şi colorat, îi ajută să-şi găsească modelele pozitive pe care să le urmeze şi să-i facă mai generoşi, mai toleranţi şi mai frumoşi la suflet.           Ca o concluzie, accentul s-a pus pe farmecul operei lui T. Arghezi care te atrage, ca un magnet,  prin plasticitatea imaginilor, îmbinarea armonioasă a cuvintelor care capătă sensuri şi valori noi, prin muzicalitatea versurilor. Scriitorul devine şi pentru  noi un model de muncă artistică, de năzuinţă spre perfecţiune în artă.           Activitatea s-a bucurat de succes şi a fost apreciată de spectatori: copii de la alte clase, părinţi, cadre didactice.           S-a anunţat următorul medalion literar „M. Eminescu” care va avea loc la sfârşitul semestrului al II-lea.           Această formă de activitate vizează dezvoltarea capacităţilor creatoare ale şcolarilor, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie, furnizează motivaţie, le îmbogăţeşte orizontul intelectual.           „Problema principală a educaţiei rămâne nu atât conţinutului învăţământului, cât modul de a provoca setea de cunoaştere a copilului.” (Freinet)           Medalionul literar se încadrează foarte bine în această direcţie.