Herman Hesse îşi construieşte opera într-un limbaj clar
şi simplu,dar atrăgător şi fermecător,astfel că cititorul ,odată începută lectura
nu se poate opri din citirea operei şi nici nu se poate împiedica
să revină asupra ei pentru a gusta din nou din plăcerea lecturii şi pentru a se pătrunde de întelepciunea celor citite.
Siddhartha este un tînăr dotat,fiu de Brahman
care de la o vîrsta fragedă a învăţat aproape tot ce tatăl şi profesorii îi pot transmite,dar nu îşi găseşte mulţumirea
în cele învăţate şi împreună cu prietenul său Govinda hotăreşte să părăsească familia şi învăţătura de care se simte saturat pentru a se alătura călugărilor pribegi –samanii.
De la ei învaţă să mediteze,să postească ,să se mulţumească cu puţin,să încerce să se asemene animalelor şi pietrelor-dar in ciuda integrării în grupul samanilor,Siddhartha nu îşi găseşte liniştea şi pacea interioară.Auzind de un înţelept care umblă prin ţară şi îsi propovăduieşte crezul şi ştiinţa il caută şi
îl ascultă pe noul Budha a cărui seninătate şi înţelepciune îl cucereşte pe prietenul său care rămîne ataşat noului intelept.
Siddhartha îşi continuă pergrinările,simţind că până acum făcuse parte din felurite grupuri
dar nefiind el însuşi.În căutarea propriului eu trece peste un râu în luntrea unui om ce pare împăcat cu sine însuşi şi ajunge în apropierea oraşului care îl va schimba profund.Urmează perioada Kamala –curtezana care îl învaţă jocurile dragostei,îi trezeşte simţurile şi dorinţa de îmbogăţire .Învaţa cum trăiesc oamenii –copii –interesaţi de afaceri-plăceri- reuşeşte să facă tot ce fac ei ,dar se simte mereu detaşat.Perioada lui de îmbogăţire este însoţită de furia jocurilor de noroc- zarurile îl fac să piardă sau să câştige sume mari – dar nici asta nu îl mulţumeste.In final se intoarce la luntraşul care a învăţat ce e liniştea internă ascultând şoaptele râului.
O carte fermecătoare şi valoroasă !
Mai multe recenzii despre Siddhartha