un ,veac, de, singuratate

Premiul Nobel pentru literatură nu se obţine fără merite deosebite,şi fără modestie, ,Gabriel Garcia Marquez poate declara că a muncit mult,a realizat lucrari ieşite din comun şi merită categoric acest premiu.Romanul Un veac de singurătate este o dovadă a faptului că romanul rămâne un gen literar preferat ,atrăgător,care ne poate transporta intr-o lume ameţitoare şi totuşi foarte reală.
Actiunea, derulată pe o perioadă de peste o sută de ani se petrece- în întregime- intr-o aşezare ,Macondo,care la începutul romanului cuprinde doar câteva case pentru a se dezvolta in decursul anilor, dar concentrându-se mereu în jurul locuinţei familiei Buendia, membrii ei fiind primii locatari şi întemeietori,nucleul tuturor evenimentelor şi de multe ori cauza lor.axul in jurul caruia se rotesc personajele este Ursula mama care conduce gospodăria cu o mână de fier ,care îşi vede soţul,copii,nepoţii şi strănepoţii trecând prin nenumărate întâmplari şi care îşi păstrează încrederea in ordinea lucrurilor,in vorbele batrinilor care o calauzesc si o ajuta sa supravietuiasca peste o suta de ani .ea este cea care va veghea asupra conduitei fetelor din familie,ea le va învăţa cum să întreţină gospodăria şi ea ştie-cu leacurile din străbuni să vindece şi cele mai cumplite boli care se abat asupra lor,dar cu o filozofie calmă stie şi să lase lucrurile să se desfăşoare de la sine când simte că ea nu poate schimba nimic.
Celelalte femei.,Pilar Ternera-ghicitoarea –şi apoi femeile din familie care generaţie după generaţie primesc numele de Rebeca,Remedios,Amaranta, se lasă stăpânite de simţuri,sunt pasionate fie în iubire, fie în ura lor,au o evoluţie meteorică în roman si poate numai Fernanda reuşeşte să păstreze într-un fel tradiţiile în casa copleşită de sosirea neîncetată a familiei şi prietenilor care pleacă şi se întorc, mereu mai mulţi şi tulburători.
Evenimentele lumii se răsfrâng în lumea satului Macondo ca într-o oglindă,trecerea periodică a unor ţigani conduşi de Melchiade aduce noutăţile din lume: o lupă,o oglindă,proteza dentară,covor zburător,alambic pentru a face aur,hărţi…
De fiecare dată Jose Arcadio Buendia e cuprins de febra noului,are planuri şi se închide în camera lui,lucrând cu tenacitate şi încăpăţânare până reuşeşte să realizeze ceea ce îşi pune în gând. Dintre bărbaţii familiei care şi ei în decursul generaţiilor îşi repetă numele-Aureliano,Jose Arcadio si apoi Jose Arcadio cel tăcut si Jose Arcadio al doilea şi Aureliano al doilea-Aureliano are o traiectorie fantastică-devine un luptător curajos şi apreciat,devine erou naţional e aclamat şi urmat pretuntindeni,dar războiul ia sfârşit şi Aureliano se întoarce la casa în care începe să faca peştişori de aur şi refuză orice semn de apreciere care mulţi ani încă după aceea ,naţiunea şi preşedintele vor să ii transmită.
Asupra satului se abat nenumărate evenimente- se introduce cale ferată,apar căutători de ocazii de îmbogăţire care cresc banane cum nu sunt în altă parte a lumii,încep apoi ploile care durează patru ani,unsprezece luni şi două zile şi transformă totul în canale pline de apă murdară,noroi şi hoituri plutitoare
Iar dupa ploaie urmează o perioadă nesfârşită de secetă şi oamenii încep să moară în număr tot mai mare şi satul ,dupa ani îndelugaţi de efervescenţă devine din nou aproape pustiu,lipsit de vlagă şi rupt total de restul lumii . Ceea ce rămâne este amintirea de neşters a oamenilor extraordinari care au alcătuit familia Buendia,a eroului Aureliano care a condus 32 de razboaie,a lui Jose Arcadio si a femeilor care au împânzit satul cu copii ieşiţi din comun,sfârşind cu ultimul născut la care se observă coada de purcel- simbol al împerecherii între neamuri – de care se temea atât de mult Ursula.O lume întreaga evolueaza ameţitor şi revine apoi ca intr-un cerc vicios la punctual de pornire.