Noua povestiri ale lui J.D.Salinger au fost editate
în repetate rânduri atât de mare a fost interesul pentru ele
şi chiar daca actualitatea istorică este deja depăsita,mesajul povestirilor rămâne mereu actual.
Este vorba de povestiri scrise în timpul şi imediat după al doilea război mondial ,cu personaje
care direct sau prin membri ai familiei au rămas
cu traume sau ciudăţenii care impresionează cititorul şi-l ajută să cunoască
nu evenimentele istorice ci oglindirea lor in firea oamenilor.
Omul care râde este o povestire istorisită de un copil, care vede lumea cu inocenţa şi credulitatea potrivite vârstei şi care ascultă în autobusul care îi duce la diverse activităţi sportive, povestirea fantastică şi impresionantă a omului care fusese maltratat în copilărie şi a rămas cu faţa schimonosită ca un râs continuu.Între jocuri şi episoade ale povestirii se desfăşoară idila romantică dar tristă între instructorul copiilor si o tânără,Mary Hudson ,îndrăgită de toţi. La terminarea idilei,instructorul povesteste ultimul episod cutremurător care se termină cu moartea omului care râde şi copiii simt că nu numai el a murit ,nu numai dragostea dintre instructor şi Mary ci şi o parte din copilăria lor.
O zi desăvârşită pentru peştele –banană are două părţi - discuţia dintre tânăra Muriel şi mama ei despre comportarea ciudată a soţului întors din război,o discuţie plină de îngrijorare din partea mamei şi o detaşare ciudată din partea tinerei care aminteşte –in treacăt- expresii bizare ale soţului .În partea a doua ,Seymour –soţul- stă pe plajă şi povesteşte unei fetiţe despre peştele care mănânca banane-apoi fara nici un motiv apparent se sinucide.
In general toate povestirile sunt interesante,atrăgătoare- constituie o lectură instructivă şi edificativă,ne dezvăluie o lume bizară dar reprezentativă pentru acele vremuri şi o dovadă categorică a talentului scriitorului,inovator într-un sens în lumea literaturii americane.
Mai multe recenzii despre noua;povestiri