Antologie a literaturii japoneze din secolul al XIX-lea

Lucrarea coordonată de prof.Donald Keene*, care semnează deopotrivă introducerea şi traducerea unora dintre textele din volum, cuprinde o foarte documentată trecere în revistă a literaturii japoneze din secolul al XIX-lea. Asa cum se arata în introducere, istoria literaturii japoneze, din punct de vedere al genurilor literare, este asemănătoare oricărei literaturi a lumii. Bogăţia sa rezidă nu doar în aspectul cantitativ care include unele dintre cele mai vaste romane ale lumii (dar şi cele mai scurte poeme),în literatura japoneză întâlnim stiluri şi forme de expresie felurite, o paletă de genuri literare  din care am putea spune că nu lipseşte nimic din ceea ce cunoaştem, ba dimpotrivă îmbogăţeste literatura mondială cu specii specifice (teatrul  No, de exemplu).Volumul este structurat pe perioade: perioada antică-până în anul 794; perioada Heian-cuprinsă între anii 794 şi 1185; perioada Kanakura - din 1185 până în 1333; perioada Muromachi - din 1333 până în 1600; perioada Takugawa – din 1600 până în 1868.Bibliografia şi nota explicativă asupra numelor japoneze şi a pronunţării lor completează importanţa studiului. Este de menţionat şi suportul fiecărui text sau perioade cu mici prezentări, ceea ce facilitează accesul cititorului la lectură.În debutul volumului citim despre Man''Yoshu sau Colecţia celor zece mii de frunze,cea mai veche şi importantă antologie de poezie japoneză. Realizată în secolul al VIII-lea dar cuprinzând şi lucrări din perioadele ulterioare, ea numără  în jur de 4500 de poeme cu subiecte şi forme dintre cele mai diferite, fiind recunoscută drept colecţia de acest gen cu cea mai mare întindere.Traducerea lor în limba engleză a fost făcută de Comitetul Traducătorilor de Literatură Japoneză Clasică, în care a avut o contribuţie importantă şi poetul Ralph Hadgson.Poemele redau trăiri sufleteşti specifice sufletului uman universal. Evenimente familiale şi istorice, stări de fapt ale vremii, sărăcaie, boală, dor, dragoste, moarte, salvare, definiţii ale iubirii, natură şi multe altele compun paleta tematică a "celor zece mii de frunze".Kojiki sau Dosarele subiectelor antice - sec.al VIII-lea- este cea mai veche carte japoneză care s-a păstrat.Este o culegere de povestiri legendare din perioada respectivă, din epoca zeilor până la domnia împărătesei Suiko.Din perioada Heian, autorul ne propune textul Kukai şi stăpânul său, Kukai fiind cel mai important leader religios al acelei vremi. Aflăm despre Mandala, în text se face referire de fapt la două Mandale, şi despre ritualul Shingon. Din perioada Muromachi este interesant de citit textul Zeami despre arta teatrului No. Autorul celor mai multe piese No,  unele dintre ele se mai joacă încă, Zeami Motokiyo este prezentat cu o parte din scrierile sale critice asupra genului, dar în volum vom întâlni şi câteva din piesele sale.Din Perioada Tokugawa este de reţinut titlul Cinci femei care iubeau dragostea- 1686, una dintre capodoperele perioadei. Titlul de mai sus înglobează cinci povestiri iar autorul lor este Saikaku. A treia din cele cinci povestiri se numeşte Concursul de frumuseţe şi- se spune - are ca punct de plecare un eveniment real.Fiecare text merită a fi comentat separat, iar prezentarea mea intenţionează doar să semnaleze existenţa acestui volum celor ce nu au ştiut despre ea.
 
* Prof.Donald Keen:traducător din literatura japoneză, eseist şi autor a mai multe cărţi în limba japoneză, a fost recompensat cu premii ca Kikuchi Kan (1962), Premiul Ministerului Educaţiei Japoneze (1972), Premiul Artelor şi Ştiinţelor Americane (1972), Odinul Soarelui-Răsare (1976).
 
.