Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris)
a fost
un sculptor român cu contribuţii covârşitoare
la înnoirea
limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin
Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii îi pronunţă numele Brancusi.
În 1914, Brâncuşi deschide prima expoziţie în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery
din New York City, care provoacă o enormă senzaţie. Colecţionarul american John Quinn
îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existenţă materială
prielnică creaţiei artistice. În acelaşi an ministrul de interne al
României respinge proiectul monumentului
lui Spiru Haret comandat cu un
an înainte. Brâncuşi va păstra lucrarea în atelier şi o va intitula Fântîna lui Narcis. În 1915 începe să execute primele lucrări în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor
etc. La Paris, în 1919 apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci
reproduceri după lucrări ale lui Brâncuşi. Un an mai târziu participă
la expoziţia grupării „La Section d''Or” în Franţa, la expoziţia
grupării „Arta română” la invitaţia lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada” unde semnează manifestul intitulat Contre Cubism, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York apare în 1921 primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din
opera lui Brâncuşi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel acestuia sculptorul avea să-i realizeze un celebru portret.
Participă la o mişcare de protest contra lui Andre Breton şi în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924
expune la Prima expoziţie internaţională a grupării „Contimporanul” din
Bucureşti. Doi ani mai târziu la Wildenstein Galleries, New York se
deschide cea de-a doua expoziţie personală a sa.
Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului
precum şi sculpturile în lemn datează din această perioadă. În acelaşi
timp Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de
sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate moştenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său.
În România, în epoca zisă a realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Totuşi, în decembrie 1956 la Muzeul de Artă al Republicii, la Bucureşti se deschide prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost redescoperit în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un un sfert de veac.
Din 1963
până azi au apărut în toate părţile lumii peste 50 de cărţi şi
monografii şi mii de studii şi articole despre Constantin Brâncuşi,
stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial şi chiar ca "unul
din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: "Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure". Mai aproape de noi, Frank Gehry indică cu precizie influenţa pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.
Constantin Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei
mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a
preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat
unitatea dintre sensibil şi spiritual. În opera sa, Brâncuşi a oglindit
felul de a gândi lumea a ţăranului român. Prin obârşia sa ţărănească,
şi-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradiţiile, miturile şi
funcţia magică a artei populare româneşti. Brâncuşi a relevat lumii
occidentale dimensiunea sacră a realităţii.
Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi
este considerat unul din cei mai mari
sculptori ai secolului al XX-lea.
Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea
sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare
româneşti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea,
orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţa acordată
luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui
Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în
sculptură, pictură şi desen.
Mai multe recenzii despre constantin brancusi