In centrul acestei povesti sta sentimentul devastator al iubirii unei zeite care se numea Echo ,fata de frumosul
Narcis.
Narcis ignora sentimentele zeitei fiindca ducea dorul surorii sale gemene care fusese rapita de Ermes si dusa in casa lui sub pamant.
Cat era ziua de lunga ,
Narcis privea tacut luciul apei care-i oglindea chipul deoarece acesta ii aducea aminte de surioara lui si nu auzea chemarea tandra a zeitei ...
Intr-o zi ,privind la naluca din apa,in jalea lui muta,Narcis a adormit pe malul raului Kefis si a fost furat de valuri...Urmarind cu lacrimi amare intamplarea,
zeita s-a asezat pe malul verde ,lucios al raului ,si nu a mai plecat niciodata de acolo.In locul ei a rasarit o floare dalba,ca un ghiocel,caruia localnicii i-au zis Narcis.