Romanul editat
în 1857 a
fost motivul unui proces larg mediatizat în aceea vreme: tabloul făcut
societăţii burgheze contemporane a şocat o parte a opiniei publice. Scriitorul
îl conduce pe cititor în lumea micii burghezii dintr-un mic oraş
de provincie.Viaţa, în toate aspectele
ei , decurge în jurul aspectelor materiale.
Rămas văduv doctorul Charles Bovary se căsătoreşte cu tânăra Emma, fiica unui
fermier înstărit. Aceasta, crescută fără mamă,
nu a avut exemplul unei familii
închegate. Emma a fost crescută la o mănăstire. Viaţa monotonă, închisă a fost
compansată pe ascuns de lectura unor romane care descriau o libertate prea
colorată
şi falsă. Ea a acceptat căsătoria doar în speranţa unei libertăţi care
desigur nu poate fi atinsă. După o seară petrecută în luxul saloanelor unor
aristocraţi mediocritatea vieţii care îi
este hărăzită devine şi mai apăsătoare.
Dorinţa de evadare din cenuşiul vieţii şi mănată de senzualitatea ei o conduce
pe Emma în braţele unui moşier care se plictiseşte repede de exaltarea ei şi o
părăseşte. O nouă legătură devine fatală şi Emma este doborâtă atât sentimental
cât şi material. Emma, senzuală, plină de viaţă, nu găseşte înţelegere la
nimeni în jurul ei. Cel mai mare defect al Emmei este imposibilitatea de a
vedea realitatea din jurul ei. Pasională şi visătoare ea doreşte să trăiască o
realitate imposibilă. În lumea în care este sortită să-şi petreacă viaţa, Emma
nu poate fi decât o învinsă.
Mai multe recenzii despre Doamna Bovary