„Moş Goriot” face
parte din seria de romane de moravuri pe
care Honoré de Balzac le-a scris în
deceniul patru
al anilor 1800 şi se înscrie în opera generală a autorului
strânsă sub titlul general „Comedia
umană”. Acţiunea cărţii se desfăşoară în
pensiunea Vauquer unde locuiesc personajele principale: tânărul Rastignac şi
bătrânul Goriot. Reprezentante a lumii nemiloase dominate de bani, cele două
fiice profită în mod egoist de Moş Goriot. Acesta orbit de dragoste paternă,
supune totul dorinţei de parvenire ale fiicelor, şi crezul lui că astfel ele
îşi vor găsi fericirea îl însoţeşte până în ultima clipă de viaţă. Dăruirea de
sine a tatălui nu găseşte nici un ecou în sufletul denaturat de societate a
fetelor. Tânărul Rastignac este martor al evenimentelor triste şi sufletul lui
care păstrează reminiscenţe ale umanismului îl fac să fie părtaş al dramei ce
se desfăşoară. Scriitorul prezintă o lume în care demnitatea umană este
distrusă de dorinţa de parvenire. Critica societăţii conţinută în paginile
romanului „Moş Goriot” îl propulsează printre principalele opere ce alcătuiesc
„Comedia umană”.