Cu ani
în urma, în India, în timpul Guvernului Colonial, în timpul înstalarii cailor ferate care legau orice colt al tarii...o poveste din acel timp...
Cu multi ani în urma.....Guvernul colonial a decis sa instaleze o importanta cale ferata din Calcutta spre Mumbai, via Nagpur si Surat, unde singurul obstacol era padurea densa din Madya Pradesh, habitatul tribului de vanatori Kurkis. În orice caz, anteprenorii au reusit sa mituiasca conducatorul vanatorilor si i-au angajat pe acestia obligand întreaga comunitate de indigeni la constructia si instalarea caii ferate.În timpul instalarii, anteprenorii au beneficiat de doua ori , o data de munca grea a tribului si a doua oara de resursele padurii. Ei au distrus toata padurea din cadrul liniei ferate si s-au bucurat de munca indigenilor Kurkis. În trei ani, întreaga retea de linii ferate a fost gata si trenul a început sa alerge pe linii cu al sau obisnuit fluierat.
ca un semn bun pentru capetenie si întreaga comunitate de indigeni, guvernul colonial le-a daruit întregul pamant în folosinta, urmarind recomandarile sefului anteprenorilor. Oricum, pentru comunitatea de vanatori existenta pe pamantul Kurki nu era folositor pentru ca erau complet necunoscatori în cultivarea pamantului. În acest timp padurea a disparut ca si stilul de viata a lor prin care aceasta comunitate supravietuia – vanatul.Acum, fara o cunostinta în cultivarea pamantului si fara animale pentru vanat, întregul trib a început sa sufere de foame si malnutritie. Ei au început sa devina din ce în ce mai mici, din ce în ce mai palizi, din slabi în slabanogi si în sfarsit moartea a triumfat în toata valea.Dupa sute de ani, acolo exista doar un singur supravietuitor din întreaga comunitate, Maharu, înalt numai de 27,9 centimetri , numai piele si os. si el era unicul supravietuitor din întreaga comunitate.(*Maharu - este numele dumnezeului Mahadeva, în limba tribului, este dumnezeul care detine întreaga otrava a pamantului în el însusi pentru eliberarea durerii celorlalti. În timp ce mitul se petrecea, de asemenea Mahadeva putea fi localizat într-un cerc variat al folclorului din aceasta tara si cu o cultura diversa...reprezentand ceva comun.)Dupa un timp, un doctor a ajuns în sat, el experimenta un medicament ce ajuta oamenii sa castige în înaltime. L-a gasit pe Maharu obiectul perfect pentru experimentul sau. Dar cum el însusi nu era sigur de rezultatele doctoriilor sale, pentru ca cu greu a avut sansa de a experimenta efectul asupra oamenilor , deoarece îi era interzis prin lege, asa ca a injectat medicamentul în Maharu...si în timp de cateva saptamani, doctorul a fost martorul unei semnificative cresteri în înatime a lui Maharu, asa ca el a crescut de la 27,9 cm la 60cm , în timpul lunii urmatoare a crescut la 90 cm. Fericit doctorul a luat urmatorul zbor spre Geneva ca sa-si prezinte observatiile si sa-si breveteze medicamentul, dar fara sa marturiseasca ce altceva i s-a întamplat lui Maharu si în acelasi timp sa detina si un antidot necesar pentru medicamentul cerut.În acest timp, doctorul îsi petrecea viata frumoasa înconjurat de celebritati în Geneva, iar Maharu continua sa creasca din ce în ce mai înalt. Acum era de 3,3 metri si cu usurinta putea culege fructele din copacii cei mai înalti din saracaciosul sau loc de supravietuire....Într-o zi Maharu s-a aventurat totuti în padure sa observe cum arata trenul, pentru ca el doar a auzit din folclor de la strabunii sai despre urmele instalarii cailor ferate. Langa urme el a vazut în fata lui ca se misca pe aceste linii un obiect urias cu nas si fum. Ce sa mai spunem ca el a fost fermecat de acest ceva ce nu a l-a mai vazut în viata lui. Cum trenul trecea totusi pe langa el, avand avantaj cu înaltimea sa, a sarit în tren si a ajuns în locul unde avea trenul punctul terminus, în Mumbai.Dupa ce a ajuns în Mumbai primul lucru descoperit de el a fost ca era plin de lucruri de mancat pentru el. În primul rand el a mancat Caile Ferate Victoriene punct terminus, apoi cladirile administrative ale lor care le înconjurau. Cu aceasta multa mancare si cu efectul medicamentului, Maharu a început sa devina din ce în ce mai mare în scurt timp. Apoi a început sa manance cerul Mumbai-ului , bucatica cu bucatica, apoi docurile, punctul central al afacerilor Noriman..si a devenit din ce în ce mai mare însusindu-si mancarea de care comunitatea s-a a fost privata sute de ani si care în final s-a stins.Oricum, în cele din urma el a ajuns înalt pana la cer si acum Maharu poate atinge Cerul, Luna si Stelele. Cu abilitatea sa de a atinge stelele, Maharu a început sa le rearanjeze si apoi sa scrie povestea si cantecul Cailor Ferate din comunitatea sa de sub cerul sau simbolizata în limba lui proprie.Cu înaltimea atinsa de el acum Maharu nu mai poate niciodata sa atinga pamantul. El doar poate aranja si rearanja stelele pe cer cu povestile comunitatii din care el este singurul supravietuitor.Poveste bengaleza de Mahasweta Devi:tradusa si prescurtata întai în limba engleza, apoi în limba romana
Mai multe recenzii despre Poveste bengaleză