"La adapostul cerului", de Paul Bowles. Acest roman are o inlfuneta
foarte puternica asupra cititorilor sai, si reprezinta un salt
significant pentru stilul lingvistic si temele de nihilsm si
degenerenta spirituala in mijlocul secolului douazeci. spuen povestea
unui cuplu American si sofisticat,
care este nesigur de viitorul lor
impreuna. In incercarea de asi salva casnicia, cei doi pornesc
intro calatorie hazardoasa in desertul din Africa de Nord. Aruncati intro
lume care le este la fel de straina ca si luna, cei doi devin din ce in
ce
mai instrainati.In ciuda frumusetii peisajului, cititorii sunt
atrasi din ce in ce mai mult intro lume claustrofobica, care este din
ce in ce mai amenintatoare, horifica si rece, in timp ce cuplul se
afunda din ce in ce mai adanc in desert, si lasa in urma lumea si
civilizatia cu care sunt obisnuiti. Daca versiunea cinematografica a
acestui roman, in regia lui Bernando Bertolucci, s-a axat in special pe
legatura romantica dintre cei doi, Bowles, explora mai mult seductia
mortala a naturii, si a culturilor necunoscute, o tema care revine in
"Deauspra lumii si peste tot". Fara a parea paranoic, si aici este
punctul unde Bowles exceleaza, autorul transforma dilema irationala
intr-o calatorie metafizica a sufletului, unde transcendenta si
anihilarea nesigura merg mana in mana. Pana in scena finala, desperim
adevaruri dureroase,in timp ce suntem confruntati de Mama Natura, in
fata careia artificiul personalitatilor se dizolva. Acest roman, este
unul dintre cele mai bune texte moderniste si va deveni un clasic.
Cititi-l pentru a fi sedusi de catre magnifica inovatie a limbajului,
pentru ca apoi sa va gasiti cuprinsi de ganduri filozofice, precum
picaturi de apa rece in desert.
Mai multe recenzii despre la adapostul cerului