Motto: Fiecare are o stea
care straluceste pentru el si care il calauzeste spre un drum sau altul.Steaua mea a ramas uitata intr-un colt al cerului si refuza a inainta spre Centru...a ales sa fie singura si nimeni
nu mai poate face nimic pentru ea...
In camera de spital de un alb imaculat patrunsesera primele raze ale soarelui tomnatic. Intinsa pe pat, imbracata
ca intotdeauna in alb, Karinn contempla peisajul zugravit in culorile toamnei.Parcul din fata spitalului, pe care il putea admira in voie de la fereastra camerei ei, semana
cu un mic desert in care rar vedeai cate un trecator. Poate oamenii veniti in vizita la acest spital ai bolnavilor cu probleme psihice.ca in fiecare zi, pacienta isi astepta cu nerabdarea caracteristica medicul care facuse un obicei ina o vizita zilnic, cu toate ca programul nu prevedea asta.
-Buna ziua!Ce ai cazut asa pe ganduri Karinn?
-A, domnule doctor Marco,nici eu nu stiu...priveam afara si imi da un sentiment de groaza ce se intampla toamna...stii, niciodata nu am suportat acest anotimp,chiar daca sunt nascuta toamna.Si stii de ce?Pentru ca,toate persoanele dragi mie le-am pierdut toamna.nu o sa-ti vina sa crezi dar este adevarat ca imi seamana cu o atmosfera de mormant, de cimitir ce se intampla afara....Si mi se face frica,de ce sunt iar singura in mijlocul acestui imens alb, ce caut eu in acest loc unde ti-e teama sa iesi din camera ca nu cumva sa creezi vreun suicid pentru cineva de aici?
-Ajunge Karinn!tu nu ai nimic in comun cu majoritatea oamenilor de aici...poate esti cel mai normal pacient al meu.Insa trebuie sa recunosc ca ai nevoie de un ajutor pe care nu ti l-ar fi dat nimeni in afara acestui spital.Imi plac oamenii realisti si tu stii foarte bine lucrul acesta...
-Da, nu te contrazic!Numai ca intelege ca pana si aerul care il respir aici imi accentueaza depresia si anxietatea.stii foarte bine lucrul acesta...
-Si unde vrei sa pleci?Sa te las sa-ti reiei viata, asta este subintelesul vorbelor tale dar omiti ceva important:nu ai incredere in tine, nu ai incredere in nimeni...Probabil te gandesti sa te intorci inapoi la birou dar uiti ca in ultimii 3 ani ai fost doar de cateva ori acolo,unii colegi te-au si uitat!Ai suporta sa traiesti intr-o casa in care ai petrecut momente de groaza?Crede-ma Karinn, vreau tot ce este mai bun pentru tine insa, sincer vorbind, nu ai inca acea stabilitate psihica sa treci fara efecte negative peste momentele trecute.
-Si cat mai trebuie Marco sa stau aici ca sa ai tu acea incredere in stabilitaea mea?1 sau poate 2...Niciodata!!!!
-O sa mai vorbim despre asta.Acum ia-ti pastilele, calmeaza-te si iti promit ca o sa pleci de aici mai repede decat crezi.
Ajuns in biroul lui, doctorul mai citeste inca o data fisa bolnavei pentru care are impresia ca nu se gaseste tratament!Diagnosticul de psihoza afectiva combinata cu sindromul depresiv pare in esenta simplu de tratat si recuperat.Dar de ce Karinn inca nu si-a revenit complet, este intrebarea care il framanta.De ce se simte neputincios atunci cand zi de zi o viziteaza?A inteles ca ea a facut o obsesie pentru singuratate si isi activeaza toate mecanismele de aparare atunci cand simte cel mai kic fior al acestui sentiment,dar ce poate face el sa ii alunge cu totul singuratatea?Daca o lasa sa plece, poate ajunge din nou la tentativa de sinucidere si ce rezolva?Nimic...
Starea de somn pe care medicamentele o induc ii permite lui Karinn sa se bucure in voie de amintiri care i se deruleaza in fata ochilor ca si cand ar privi un film documentar.Chiar daca,are aceeasi stare cand ia medicamentele,si-a propus ca de fiecare data sa-si aminteasca altceva sa nu se rupa cu totul de trecut.
Asa ca "filmul" incepe acum cu o fata care pleaca din casa natala,situata undeva in nordul Vienei spre un mic oras din Germania, supranumit orasul invataturii,sa studieze dreptul.La cei 18 ani ai sai, fata aceea inalta si slaba, cu trasaturi parca prea mature pentru varsta ei, stia foarte bine ce vroia.Tatal ei, economist de succes o sfatuise sa aleaga dreptul pentru a-i face mai inati dreptate lui dupa ce pierduse foarte multi bani intr-o afacere necurata.Crescuta intr-un climat de o exigenta inalta,fata isi petrecuse copilaria citind zile in sir carti politice, care vorbeau despre legile statului si crescuse invatand 3 limbi straine. Notele foarte mari de la scoala si admiratia profesorilor il convinsesera pe tatal ei sa o trimita sa studieze in afara Vienei,in acel oras recunoscut pentru oamenii de stiinta pe care ii forma.Ajunsa in camera de camin in care avea sa locuiasca, fata isi desfacuse micul ei bagaj,isi aranjase cartile de care nu se putea desprinde pe un mic raftulet di cele cateva haine in sifonierul insemnat de impresiile fostelor locatare.Chiar daca primul sentiment care o incerca de cum intrase in aceasta camera mica de camin fusese sa se intoarca acasa, acum se linistise la gandul ca avea sa intalneasca oamenii noi, sa-si faca prieteni, sa invete ceva nou in fiecare zi....
Ramasese insa dezamagita de prima zi la acea mare Universitate unde vedea un amestec de baieti si fete de aceeasi varsta cu ea,care erau interesati doar de ceea ce le cereau profesorii, nicidecum sa isi cunoasca colegii. Chiar si asa, cea mai mare placere i-o pricinuia Dreptul Civil,pentru care citea pana noaptea din dorinta de a-si impresiona profesorul de a carui recunostiinta vedea ca se bucura.Calmul zilelor petrecute intre facultate si camin fusese tulburat cand profesorul pe care ea il simpatiza, dupa ce se terminase cursul a rugat-o sa mai ramana putin. Vedea cum toti colegii ei paraseau sala de curs suspiciosi de rugamintea marelui profesor de a ramane numai ea.Simtea ata de tare bataile inimii incat astepta sa se sufoce din moment in moment.Dar blandetea profesorului abia trecut de 40 de ani, chipul lui cald, lumina care ii umplea ochii negrii o linisteau.
Banuiesti de ce te-am rugat sa mai ramai domnisoara Ornand?
Nu domnule profesor, raspunde ea timid!
O sa te lamuresc imediat.Inca de la inceputul cursurilor am observat ca esti foarte preocupata de aceasta facultate si ca citesti mult in plus.De aceea, vreau sa-ti indrum pasii sa ajungi o mare personalitate. Daca esti de acord, iti pot imprumuta si recomanda o multime de carti astfel incat sa-ti faci o cultura vasta in acest domeniu si vreau sa stii ca inca de pe acum, inainte de examene, te bucuri de consideratia mea.Asta este tot ce am avut de spus.
Multumesc domnule profesor si astept sa-mi imprumutati acele carti despre care vorbeati,pentru ca eu nu imi permit sa le cumpar.
Pot sa te intreb unde locuiesti?
La caminul facultatii.
Uite cum o sa facem, nu vreau sa trezesc invidia colegilor tai, asa ca in fiecare joi o sa ne intalnim in apropierea caminului sa-ti dau cartile despre care am vorbit.
Da,multumesc!
Acum poti sa mergi.
Tot ce a urmat din primul an de facultate a fost o succesiune de asteptari a zilei de joi. Nici ea nu stia de ce, dar aceasta intalnire cu profesorul o umplea de bucurie. Il admira si il adora totodata. Niciodata nu luase contact cu un om ata de calm si de bland.Citea chiar si noaptea sa termine cele 2 carti pe care el i le aducea in fiecare joi si obisnuia sa-si treaca pe cate o coala de hartie impresiile fiecareia.La urmatoarea intalnire, profesorul ii immana alte 2 carti si impreuna cu ele paginile ei cu insemnari completate de el pe verso. Era atat de fericita cand citea insemnarile lui si vedea ca au corespondenta cu cele scrise de ea...
La sfarsitul primului an, a trebuit sa mearga acasa dar toata vacanta si-a petrecut-o visand la inceperea facultatii si la reintalnirea cu Profesorul. Citea pe fiecare zi insemnarile ei si ale lui, ca si cand prin asta l-ar fi simtit aproape. Era constienta ca pentru ea, El era mai mult decat un profesor, dar se gandea ca este un opus al tatalui ei si poate din aceasta ca
Mai multe recenzii despre Cetatea mea este gandul...PART 1