Cartea, a cărei conţinut
poate am avut ocazia să o cunoaştem
din filme sau din spectacolul
de pe
Brodway, dă o altă perspectivă întâmplărilor prezentate de forumurile
amintite. Desigur, nu exisă o diferenţă absolută, pentru că amândouă au rădăcinile
în această carte, dar concepţia realistă a istoriei, are o bază cu totul
originară. Eroul principal al romanului
este umbra mistică din clădirea Operei,
care acaparează sub influenţa sa magică pe toţi lucrătorii Operei, de
la domnişoara de la poartă, până la regizori
şi actori, dar care le inspiră şi
frică. Leroux prezintă întâmplările într-un mod obiectiv, şi menţine aparenţele
de vericidate prin referire la surse obiective, la documente. Citez din carte:
"Fantoma de la Operă nu este
un basm. Nu a fost deloc aşa cum s-a
presupus, o creaţie ciudată a închipuirii unor directori superstiţioşi, a
dansatoarelor din formaţiile de dans, a plasatoarelor, a portarilor sau a
angajaţilor de la vestiar. A existat în realitate, a fost un om în carne şi
oase, deşi a făcut totul să pară o fantomă, "o figură din umbră." Cu toate
acestea cartea este de un romantism veritabil. Avem ocazia să cunoaştem un
triunghi al dragostei, căci Fantoma se îndrăgosteşte de o tânără actriţă: de
Christine, care este legată prin dragoste de Raoul încă din copilărie. Tânărul
amorez - care totodată este şi noul sponsor al Operei - intră în luptă cu
această figură cultică, dar prin aceasta se confruntă şi cu destinul său
şi este obligat să dea în retragere până la confruntarea finală.
Mai multe recenzii despre Fantoma de la Operă