Într-un sat pierdut în munţi soseşte
un preot nou. Bélyi János,
fiul unui învăţător decedat,
este la fel
de sărac ca
şi satul în care a fost
trimis şi al cărui locuitori sunt de părere ca tânărul să
se adreseze pentru
subsiztenţă “superiorului” al cărui slujbaş este pentru
că ei nu au mijloace să
îl întreţină. Ca situaţia să fie şi mai gravă, soseşte un mesager cu vestea că mama
lui a murit şi îi predă moştenirea: un coş în care se află surioara lui de doi
ani alături de o gâscă. Ce poate face un preot disperat? Intră în biserică
pentru a cere ajutorul Domnului. El se roagă cu asemenea fervoare încât nu
observă ploaia care a început din senin. Dar situaţia a fost salvată: coşul în
care dormea Veronika a fost acoperit de cineva cu o umbrelă roşie. De acum
lucrurile se precipită: preotul caută proprietarul umbrelei care nu este de
găsit. Locuitorii satului vin cu diferite presupuneri dar apare un martor cert:
o femeie a văzut un bătrân cu barbă albă care avea o umbrelă în mână iar deasupra
capului o glorie. Şi legenda porneşte…Într-o altă localitate se derulează o altă poveste. Gregorics
Pál, un bărbat pirpiriu, retras, cu o avere imensă este convins că este urmărit
de rudele sale care-i vor răul. Nu a reuşit să se însoare, dar are un fiu cu
menajera. El îşi iubeşte foarte mult copilul, mai ales că acesta este bine
dezvoltat, frumos, inteligent. Ideea că rudele lui ar putea fi o ameninţare
pentru unicului său moştenitor îl fac să nege în faţa altora paternitatea lui
şi nu-şi legitimizează copilul. Anii trec, copilul creşte, iar averea tatălui
începe să dispară. Când tatăl moare, în testament apare doar casa care este
lăsată moştenire menajerei, şi o sumă oferită Academiei. Rudele revoltate scot
la licitaţie mobilierul casei şi o fac bucăţi în speranţa că vor găsi un act ce
se referă la averea dispărută, dar fără succes. Tânărul avocat se întâlneşte cu
un domn care îi povesteşte că în anii 1848-1849 tatăl lui a adus mari servicii
Revoluţiei prin transportul actelor secrete în ascunzişul ce se afla în mânerul
unei umbrele. Această informaţie deşteaptă amintirile tânărului despre tatăl
său şi umbrela pe care o purta mereu cu sine. Gyuri porneşte pe urmele umbrelei
şi află că a fost vândut unui vânzător ambulant care apoi a dispărut. Urmele
bătrânului evreu duc la Glogova, iar aici Gyuri află istoria umbrelei care a
făcut o minune şi care acum este ţinută în biserică. În anii care au trecut s-au
schimbat multe la Glogova: umbrela atribuită lui Sfântu Petru a adus bunăstare
satului. Vestea evenimentelor care s-au succedat s-a răspândit şi afluxul tot
mai mare de pelerini care veneau să vadă minunăţia a îmbogăţit şi localitatea
şi preotul care în perioada de început s-a luptat cu legenda în formare. Gyuri
face cunoştiinţă cu Veronika de care este impresionat, dar o cere de soţie doar când
află că umbrela face parte din zestrea ei. Decepţia survine când află că
mânerul umbrelei a fost schimbat cu unul de argint, iar cel de lemn a fost ars
de menajera preotului care a avut nevoie de cărbunele, considerat de ea sfânt,
pentru a-şi descânta nepotul bolnav. Speranţa tânărului ca în mâner să găsească
vreun act despre averea dispărută este spulberată. Dar acest fapt îi aduce şi o
mare aşurare. De acum nu va mai fi obsedat de moştenirea dispărută iar
descoperirea iubirii fără condiţii faţă de Veronika va duce la fericirea celor
doi tineri. Firul legendă-superstiţie-minune e condus de scriitor cu o ironie
amuzantă iar romanul ne acaparează cu povestea sa plină de neprevăzut într-o
manieră în care cititorul abia desluşeşte critica societăţii de la sfârşitul
secolului XIX.
Mai multe recenzii despre Umbrela lui Sfântu Petru