Acţiunea romanului se desfăşoară într-o mânăstire catolică din perioada
feudalismului european, unde viaţa echilibrată
şi organizată a călugărilor este
bulversată de crime inexplicabile. Pentru cercetarea evenimentelor petrecute la
mânăstire sosec două persoane: un călugăr
franciscan şi un incvizitor ai căror
acţiune este dirijată de două concepte diferite. Munca lor este urmărită de
tânărul însoţitor al călugărului franciscan care istoriseşte cele petrecute în
aşezământ. La prima vedere lucrarea pare un roman poliţist construit
prin metode moderne care poartă în ea conflictul între gândirea raţională, lucidă ale călugărului franciscan
şi cel al incvizitorului care încearcă să înfiereze un presupus vinovat. Prin
logica simplă a lucrurilor cititorul s-ar aştepta ca finalitatea să apară din
contradicţia prezentată. Cartea însă oferă mult mai mult: este o frescă a
feudalismului dar şi o critică a societăţii umane care este pus să se confrunte
cu propria forţă de distrugere a valorilor. Lectura este captivantă prin
acţiunea ei în care binele şi răul se confruntă mânaţi de o convingere identică
şi anume că faptele lor sunt în serviciul umanităţii şi în acelaşi timp invită
cititorul la o meditaţie asupra alegerii pe care omul trebuie să o facă în
drumurile pe care le are de urmat. Cât despre numele trandafirului oferit de
titlu, el este enigma cea mai grea pe care cititorul trebuie să o rezolve...