Romanul "Doamna şi licornul", al lui Tracy Chevalier, a fost publicat în anul 2003, încadrându-se în acelaşi tipar al romanului
de reconstituire istorică cu care scriitoarea de origine franceză ne-a obişnuit, surprinzând, în acelaşi timp, prin originalitatea subiectului şi prin opţiunea de a ilustra fiecare capitol din perspectiva unui alt personaj. Povestea gravitează în jurul misterului celor şase tapiserii dezvăluind un laitmotiv omolog cu titlul romanului, găzduite în prezent de Muzeul Naţional al Evului Mediu, de la Cluny, Paris, care, în ciuda puţinelor informaţii care se cunosc despre ele, sunt celebre în toată lumea. Se presupune, însă, că tapiseriile au fost realizate la comanda lui Jean Le Viste, un nobil francez din seolul al XV-lea, din dorinţa de a decora pereţii salonului reşedinţei sale. La moartea sa, în anul 1500, cele şase tapiserii au fost moştenite de fiica sa cea mare, Claude Le Viste, care devine unul dintre exponenţii principali în acest joc al pierderii inocenţei şi descoperirii iubirii, montat cu minuţiozitate de către Chevalier. Deşi, numele artistului care a proiectat tapiseriile este necunoscut, scriitoarea îi atribuie acest merit pictorului parizian Nicolas des Innocents, care se îndrăgosteşte irecuperabil de fiica monseniorului Le Viste. De altfel, iubirea sa pentru Claude, drama trăita de mama acesteia, Geneviève de Nanterre, măcinată de indiferenţa soţului ei căruia nu i-a putut dărui un fiu moştenitor şi care îşi caută refugiul între zidurile unei mănăstiri, viaţa lipsită de culoare a tinerei Aliénor, fiica oarbă a tapiserului bruxelllez Georges de la Chapelles, îl vor determina pe Nicolas să înfăţişeze în cele şase tapiserii traseele existenţiale ale celor trei femei, transfigurându-le în povestea seducerii licornului de către frumoasa fecioară. De altfel, fiecărei tapiserii îi corespunde unul dintre cele cinci simţuri (Gustul, Pipăitul, Mirosul, Auzul şi Văzul), culminând cu cea de-a şasea, reprezentativă prin cuvintele întipărite:"A mon seul desir", care fie începe, fie închide ciclul, ca o dovadă a reiterării la nesfârşit a celor trei destine împletite magistral într-o singură ipostază: aceea a doamnei care a sedus licornul.