Polemizam adesea cu propriul eu. Am dublă personalitate îmi ziceam; să vorbesc eu cu mine. Uneori era necesar să-i explic anumite lucruri, alteori
chiar mă contraziceam. Am constatat
de nenumărate ori că
nu mă înţelegeam cu mine. Ziceam ceva, ca o propunere, iar
apoi mă contraziceam cu argumente morale.
Conştiinţa mea este foarte activă. Vorbesc cu ea ore în şir, îi propun acţiuni, ea mi le analizează, apoi le contrazice cu fermitate.
În orice acţiune, umanitară chiar, îsi face apariţia greşeala; faţă de morala creştină,
sau faţă de legile sociale. Nu mai vorbesc de propriile principii. Faci un lucru ce ţi se pare bun, apoi intervine mîndria, sau automulţumirea. Alteori, după scurgerea timpului, acţiunea întreprinsă aduce rezultate regretabile, sau chiar dezastruoase.
E bine
să poţi vorbi cu tine însuţi. O parte e frică, alta curaj; o parte e bucurie, alta tristeţe; o parte realizare, alta deşertăciune. În dialogul acesta, fiecare parte işi aduce argumentele şi contraargumentele ei. Uneori, insă, nu ai timp de reflexie. Şovaiala nu-şi are locul, iar atunci trebuie să iei o decizie. Rezultatul acesteia depinde de starea pe care o ai, de relatia cu exteriorul.
Mai multe recenzii despre Mai presus de conştiinţă 1