BEA-ŢI PAHARUL
Bea-ţi paharul fără teamă
Ce ţi-e scris se va petrece.
Glasul inimii te cheamă
Să îl verşi, dar
nu va trece
Nici durerea, nici amarul,
Bea-ţi
în linişte paharul.
E amar, amar pelinul,
Buza tainic ţi-o străpunge;
Nu-i aşa, mai bun e vinul
Parcă preschimbat în sînge?
Însă bea, nu-i în zadar
Că pelinul e amar.
Poţi să plîngi, izvor de lacrimi
E nevoie să îţi spele
Trupul înglodit de patimi
Tot mai negre
şi mai grele
Inima să nu ţi-o frîngi
Un izvor tu poţi să plîngi.
Te deschide şi arată
Dragostea ce te cuprinde
Parcă preschimbat în arta,
Vindecării prin cuvinte
Tu ai înţeles puterea
Tot mai tare şi fierbinte
Ce-ţi aduce mîngîierea.
Te deschide, te deschide...
CÎNTEC TINEREŢII
Era tinereţii mele
Încă te aştept,
Stea aprinsă între stele,
Demon înţelept.
Strălucirea ta mă arde,
Focuri în obraz;
Roşii luminînd petarde
Suflet-n extaz.
Zile pline de lumină
Mi-au rămas
Imprimate pe retină.
Suflet ars.
Te visez copilărie,
Te regret,
Cu aceeaşi nostalgie
De poet.
CE DEMON E FEMEIA
Ce demon e femeia, m-a ucis.
Cuvîntul ei poruncă-i pentru mine;
Alături parcă am trăi un vis
În mlaştina de patimi şi suspine.
Puterea ei,surîsul din obraz;
Dorinţa mea, cătuşe de iubire,
O floare zîmbitoare
pe pervaz,
O tainică, suavă amintire.
Femeia, templul meu de pe pămînt,
Femeia, cea mai tainică cetate
Şi ne-a unit un singur legămînt:
Iubirea dintre noi- Eternitate.
CUPTOR
Să stai la geam şi să priveşti cum plouă
După această arşiţă acută-
Cu mîinile întinse, amîndouă,
Dînd după stropi cu mîna, la derută...
Să nu-ţi ajungă recea adiere
Iar aerul înăbuşit să-ţi fie.
Mînia să o simţi ca o durere
Durerea să-
ŢI stîrnească iar mînie..
Să plouă, după arşiţă, să plouă,
Tu să asculţi la geam cum pică stropii...
Şi lumea ce devine parcă rouă..
Şi candela, şi clopotul, şi popii...
POD DE FLORI
M-am apropiat de apa care ne desparte
Şi ochii au sorbit- o cu nesaţ,
Apoi s-a ridicat şi au privit departe
Pînă pe malul celălalt, la fraţi.
De dincolo un glas mă înfioară
Prin blînda-i şi melodioasa-i unduire
Aceeaşi vorbă românească, milenară,
Tremurînd de atîta asuprire.
Am aruncat o floare în Prut şi am privit
Cum valurile-ncearcă zadarnic s-o afunde
Şi din stejarul din apropiere, părăsit,
Am încercat să făuresc o punte.
Însă pe Prut în jos plutea o floare
Şi-n urma ei, puzderie de flori,
Şi glasuri auzeam în depărtare
Şi rîsete şi plînsete, ca-n sărbători.
Mi-am aruncat din nou privirea peste unde
Şi fericirea mi-a cuprins fiinţa
Căci floarea mea plutea mereu în frunte.
Unire, tu ne eşti în veci credinţa.
ETERNA GOLGOTA
-Opriţi, nu-i bateţi cuiele în palmă,
Căci palma Lui a mîngîiat un veac!
Priviţi această-nfăţişare calmă...
Dar vorbele în suliţi se prefac.
-Ce mîngîieri? Ce har? Ce bunătate?
În El nu regăsim nimic din noi;
O lume se destramă şi se zbate,
Trecutul se revarsă în şuvoi.
"Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte"
Dreptate vrem, nu vise în zadar,
Pragmaticii răcneau fără de minte
Înaintînd ei înşişi pe calvar.
-Nu-i pironiţi picioarele în cuie
Au străbătut pînă la noi parsceci
Dar inimile toate se încuie
Din ce în ce mai triste şi mai reci.
-De El e Dumnezeu, n-avem nevoie
De-un Dumnezeu neputincios, stingher.
Ei nu vedeau Corabia lui Noe
Cum îi aşteaptă tristă-ntr-un ungher
Au aşteptat un rege să îi suie
Pe tronul lumii, ca popor ales.
L-au înălţat şi pironit în cuie
L-au înălţat, dar ei n-au înţeles.
-Nu-i puneţi spini pe fruntea asudată!
Aţi vrut să fie rege, iată-L sus.
Dar El avea coroană adevărată
Sfinţenie iradiind nespus.
N-au înţeles şi L-au bătut în cuie;
Dar oare înţelegem noi acum?
Sau poate-mpărăţia ni se-ncuie,
Rătăcitori fiind, pe-al vietii drum?
Mai multe recenzii despre selectii din "Ghid de citire"