ADIEREA TA,DOAMNĂ
Nu am fost atins
decât în treacăt uşor,
adiere de dragoste
izvorîtă din tine
şi iată-mă, preschimbat
nu mă cunosc nici eu,
redevenind copil
în puritatea sentimentelor.
Credeam că va trebui
să mă zgîrii,
să smulgi din mine,
bucată cu bucată
pînă voi simţi.
Dar iată,
o privire un zîmbet,
şi totul s-a preschimbat.
Ai deschis un capitol ermetic
pe care nu l-a mai citit nimeni.
Erau iluzii şi vise.
Tu l-ai citit şi ai înţeles
că eşti eroina aceea.
Ţi-ai luat rolul în serios,
m-ai atins iar
şi trăim împreună
acel capitol.
iată florile ce le ţineam
ascunse printre rînduri
pentru tine.
iată lacrimile de bucurie
ce le udau rădăcinile.
Chiar şi
ADIEREA ta
era acolo, dar nu o zărisem.
Căldura ta sta să iasă,
dar nu am simţit-o
pînă nu ai respirat
aerul meu.
Erai atît de aproape
dar atît de ascunsă
între coperţile acelea.
M-ai atins uşor,
dar adierea de dragoste
mi-a deschis inima.
Erau acolo volume întregi
palpitînd necitite de nimeni.
Ar fi rămas postume
dar mi-ai hărăzit să le trăiesc.
Încet, încet, le citim împreună,
tîmplă lăngă tîmplă,
lacrimă lîngă lacrimă...
Îmi vine să urlu
asemeni fiarei rătăcind
dar te simt şi plîng de fericire.
Adierea ta mi-a deschis un capitol
Care se cheamă viaţă,
iubire,
esenţă, poem,
fericire.
Mai multe recenzii despre poezie