Se poate găsi o definiţie mai vie
şi mai realistă decât cea a lui Arthur Rimbaud din poemul său "Roman"? Te poţi lăsa
în voia acestei lecturi fără a simţi o atingere în ceea ce ai mai profund, acea parte a sufletului numită amintire, în
care sunt amestecate parfumuri şi imagini duioase? "Roman" este alegoria tinereţii, nu este un
Roman despre tinereţe, propriu-zis, ci tinereţea în sine, cea care a pus mâna
pe pană pentru a se analiza şi a se descrie. Rimbaud avea 17 ani când a scris această lucrare. Maturitatea şi reculul pe care le propune cititorului sunt copleşitoare şi înalţă. Coborîm odată cu el în acea atmosferă de sărbătoare şi de simplitate, în care totul este uşor, suntem martori la iubirile lui din tinereţe, simţim bulele suave ale şampaniei. "Roman" este strălucirea fugitivă a vieţilor noastre. O asemenea muzicalitate a versului, o asemenea precizie în descrierea sentimentelor îl incită pe cititor sub "teii verzi ai promenadei" şi îl aduc alături de acest personaj misterios în viaţa sa rătăcitoare. Rimbaud, "îngerul", "demonul" posedă o aură unică transmisibilă prin text. Te face să-i regreţi tinereţea sau
să o intensifici pentru o zi, să reciteşti romanul unei existenţe în umbra bătrâneţii.
Mai multe recenzii despre Roman