Sunt un
copac si imi inalt frunzisul
Tepos si aspru, catre Dumnezeu,
Ca sa-L anunt ca dincolo
de frunze,
Pastrez un dor
in suflet, si..doar EU
Cerestile odai imi pot deschide
Cu rugaciunea sevelor ce zac
In trupu-mbatranit de-atata viata
(Si atata moarte!) cat e-ntr-un copac.
Cu tampla
ma izbesc de norii negri,
Cand e furtuna. Iar din plete-mi cad
Atat de dureroasele sperante!
- Ce-alcatuiesc coroana mea de brad-
…Si inca plang, de-i soare sau furtuna,
Caci date toate-mi sunt de Dumnezeu, si..
Ma framant. (sub scoarta si sub zgura)
Caci Domnul nu-ntelege plansul meu.
As vrea
sa mor – cum moare fiecare-
Saruturi sa primesc, sa fiu iubit…
DA! Sunt copac. Sunt vesnic. Dar ma doare
C-o vesnicie sunt nefericit.
Ofer, taiat, imbratisarea mortii.
Iar in pamant gasesc intelepciune,
Si-ncep sa cred ca..poate am o sansa,
Ca MAINE se va face o minune:
Si din copac voi cobora aievea,
Cu trupul gol, si cald si..plin de viata si…
Te voi saruta, cu dor pe tample, si…
Toate astea intr-o dimineata.
Dar pan-atunci, intep tot orizontul,
Cu frunze aspre, verzi, care nu-mi cad.
In asteptarea diminetii noastre,
Cand eu voi fi femeie, si nu…brad.
Mai multe recenzii despre Bradul