Lui Hamlet, tânărul prinţ al Danemarcei, reîntors de la studii, i se arată într-o noapte, pe zidurile castelului Elsinor,
fantoma tatălui său, care îi dezvăluie că a fost asasinat mişeleşte de către propriul său frate, actualul rege Claudius, care a împins crima până la a se căsători cu soţia celui ucis, mama
lui Hamlet.
Tânărul prinţ, fire înclinată spre studii şi reflecţie, se vede brutal obligat de evenimente să acţioneze şi să-şi răzbune tatăl. El simulează nebunia, acumulează dovezile şi caută momentul prielnic răzbunării, ezitând mereu să acţioneze.
Punând nişte actori ambulanţi să joace o piesă care reconstituie împrejurările crimei, Hamlet surpirnde reacţia care îl trădează pe Claudius, dobândind astfel o nouă probă a vinăvăţiei acestuia.
Pentru a-şi îndeplini datoria sa răzbunătoare, Hamlet sacrifică dragostea pentru Ofelia, care moare încecată şi pe al cărei tată, curteanul Polonius, îl omorâse luându-l drept rege.
Laerţiu, fratele Ofeliei, îl provoacă pe Hamlet la duel, iar regele otrăveşte vârful spadei lui. Hamlet moare, nu însă înainte de a-l fi ucis pe rege, iar regina bea otravă.
Prinţul norvegian Fortinbras ocupă tronul, aducând un omagiu lui Hamlet şi reintroducând ordinea pe care atâtea crime o tulburaseră.