In intunecatul regat al Uberwaldului, patria vampirilor, a varcolacilor, a trollilor
si a piticilor, se pregateste
un mare eveniment: incoronarea regelui piticilor. In ciuda existentei grupului diplomatic, Patricianul alege sa-l trimita pe Samuel ca reprezentant al Ankh-Morporkului si pentru a ancheta, in acelasi timp, disparitia unei relicve foarte importante pentru pitici, fara
de care ar izbucni un razboi subteran.
Partea amuzanta e
ca Vimes detesta vampirii, varcolacii, trollii si piticii (dar si oamenii, ceea ce-l scuza), dar din escorta lui fac parte si un pitic si un troll, membri a doua rase care se urasc din traditie.
Bineinteles, situatia se complica, pentru ca varcolacii nu-l plac pe Vimes, dar nici pe vampiri, insa vampirii (reprezentati de o contesa) vor sa-l ajute pe Vimes, care, dupa cum am zis, detesta mortii care inca mai misca, incluzand si familia de Igori care ofera servitori tuturor familiilor de vaza. In plus, Angua paraseste Garda si revine in tara natala ca
sa descurce treburile, stiind ca familia ei nu e nevinovata, capitanul Carot demisioneaza ca s-o urmeze, iar la conducerea garzii ajunge sergentul Colon, total nepregatit sa fie ofiter... Un dezastru, ce mai.
Mai multe recenzii despre Al cincilea elefant