Daca suntem dezamagiti,in loc sa cedam,acceptand ceea ce s-a intamplat,uneori ne predam si ne supunem.Incetam sa credem in
noi si in Dumnezeu si renuntam la dorinta noastra.
Este o deosebire subtila intre a ceda si a te supune.Cand cedam,renuntam la rezistenta.Imbratisam ce avem si acceptam ce nu putem schimba.Asta nu inseamna ca incetam sa dorim ceea ce aveam.
Cand cedam,facem doar o ajustare in speranta noastra ca vom obtine f repede ceea ce vrem.Cedarea ne scuteste sa cerem ce ne trebuie intr-o forma anume.Cedarea hraneste rabdarea,dar nu exclude perseverenta si forta.
In procesul de vindecare al trecutului,poate ca trebuie sa cedam,pierzand speranta ca parintii nostri ne vor iubi totdeauna in felul in care dorim,dar nu va trebui sa incetam sa dorim dragostea neconditionata si pura.
Cedarea ne elibereaza si ne deschide pt a primi ceea ce dorim intr-o diversitate de cai.La urma urmei,ce importanta are cine ne da ce ne trebuie,atata vreme cat noi primim acel lucru?Atunci putem sa ne intoarcem la adevaratul nostru eu si sa simtim adevaratele noastre dorinte.
Prin cedare,cand primim raspunsul din partea lumii,aflam uneori ca necesitatile noastre sunt nerealiste si trebuie sa le corectam.
Corectarea nu inseamna ca incetam sa ne dorim.In schimb,acceptam ceea ce avem si ne gandim in continuare la ceea ce vrem cu adevarat si cum putem sa obtinem acel lucru.
O alta rugaciune care descrie in chip potrivit diferenta este rugaciunea seninatatii:"Doamne,daruieste-mi seninatatea de a accepta lucrurile
pe care nu le pot schimba,curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba,si intelepciunea de a cunoaste diferenta dintre ele". DANUTZALOVE