Pe stâncile de la malul mării, eroziunea, vanturile, ploaia creează viaţă. Animale legendare dorm
în chip de statui:sfincşi, pisici sălbatice
şi o broască ţestoasă.Legendare? Da, în cazul în
care credeţi în basme, ştiţi că orice animal se poate
cu uşurinţă transforma. Or de când merg, de când oamenii îmi arată formele, cormoranii îşi scutură aripile deasupra unei vrăjitoare. Uneori sunt neliniştit, mi-e teamă ca ea
să nu se trezească, că arde de nerăbdare să se ridice, devastată de dorinţa de a se face observată.Tatăl meu mi-a arătat-o, lungită, cu braţele pe burtă şi cu un inel care o străpunge.Ştiu că nu mai respiră după atâţia ani. Ani de amintiri blestemate şi această faţă ascunsă sub aparenţe de calm. Pe vrăjitoare nimeni nu vrea să o vadă.Cei care trec prin faţa ei sunt orbi şi, dacă le-aţi vorbi în dorinţa de a o scoate din transparenţă, vrăjitoare abuzează de forţa ei invizibilă. Nu ştiu exact dacă această doamnă alături de care înot şipescuiesc ar fi încântată de această cutezanţă de a-i ghici existenţa.Nu ştiu deloc. Rămân mut în faţa acestei vieţi de mizerie, cu sufletul gravat în piatră.Ştiu că ea se plimbă noaptea, că spiritul ei navighează spre sufletele noastre şi împarte cu noi un spaţiu inconştient.Astfel, când visez, simt prezenţa eiatunci când mi se deschid porţile acestei lumi inventate. Ea este permanent surprinsă, femeie fără nume, o vrăjitoare tristă care mă bântuie.Uneori o observ pe plajă, nemişcată şi fără griji. Inutil să strig, să ridic o armată, ea fuge în gândurile voastre.Vrăjitoarea plonjează în secretele voastre şi este imposibil să o evitaţi, bătrîna aceasta se face simţită, ea patrunde în simţurile voastre şi vă conduce nebuniile.
Mai multe recenzii despre Vrăjitoare abandonată