Bill Gates şi Microsoft Windows (1)

Ne propunem în acest articol să deschidem o fereastră (window) spre a ne lumina prin ceea ce a reprezentat şi reprezintă în continuare un geniu al ferestrelor (windows) de pe monitoarele computerelor cu sistemul de operare Microsoft Windows. Numele acestui geniu, William (Bill) Henry Gates al III-lea. Bill Gates, la început era un adolescent timid, obsedat de computere, care a ajuns datorită pasiunii sale cel mai bogat om din lume. El nu a adoptat însă niciodată stilul de viaţă al celor bogaţi şi celebri, iar cine îl cunoaşte îndeaproape, are sentimentul că banii chiar îl deranjează. De aceea rămân hotelierii şi ospătarii dezamagiţi că nu primesc bacşişuri de la un miliardar, care nu are bani în buzunar. Bill Gates a construit un imperiu, gândind dincolo de limite. Nimeni nu se îndoieşte că peste un secol se va vorbi despre el aşa cum se vorbeşte despre Rockfeller, Carnegie sau Ford, oameni care au transformat o epocă. După ce a condus revoluţia digitală şi s-a confruntat cu mai multe bătălii guvernamentale antitrust, Bill Gates este un alt om faţă de acum câţiva ani. E un tată devotat şi un pasionat jucător de golf, care se întâmplă să aibă un portofoliu în valoare de 50 miliarde de dolari. S-ar putea culca pe laurii gloriei, dar ăsta nu e stilul lui Bill Gates. El reuşeşte să fie atât de competitiv, întrucât pentru el totul constituie o plăcere. Pentru el totul e un joc interesant, asemenea jocurilor din copilarie. Este iubit şi respectat, dar, în acelaşi timp, urât şi insultat. Dar ceea ce nici susţinătorii săi, nici cei împotriva sa nu pot nega e impactul cu bătaie lungă pe care Gates l-a avut asupra epocii noastre.
• Valorile prin care Bill Gates a devenit unul dintre titanii afacerilor secolului 20 vin de departe, din obârşiile sale în zona de nord-vest a S.U.A. Străbunicul lui Bill, J.W. Maxwell, a fondat prima Bancă Naţională din Seattle. Familia Maxwell s-a bucurat de privilegii şi statut social, dar nu s-a lăudat niciodată cu bogăţia. Fiul lor, Willard, şi el bancher, şi soţia sa, Adele, care avea o pasiune pentru jocul de cărţi, se numără printre liderii societăţii civile din Seattle. Unica lor fiică, Mary, o fetiţă plină de viaţă şi isteaţă, s-a remarcat ca studentă la Universitatea din Washington. Atletică şi deschisă, lui Mary Maxwell i se mai spunea şi „Zâmbărici“. Toţi cei pe care-i întâlnea se molipseau de forţa şi energia ei. Ea nu era afectată, era sinceră, fermecătoare, dar foarte hotărâtă. La universitate, Mary Maxweel a cunoscut şi s-a îndrăgostit de un tânăr liniştiti şi studios, Bill Gates Jr., care va deveni unul dintre cei mai buni avocaţi din Seattle. Cînd Bill şi Mary s-au căsătorit, în 1951, ea s-a hotărât să renunţe la cariera de profesoară, pentru a se dedica familiei şi activităţior caritabile. Primul dintre cei 3 copii ai soţilor Gates a fost Christy, născută în 1953. I-a urmat Bill Gates III, născut la 28 octombrie 1955, poreclit „Tre“, datorită faptului că era William H. Gates III, iar jucătorii de cărţi din familie spun „tre“ la orice este cu trei. Încă de la început Bill a fost foarte apropiat de mama sa. Îl lua cu ea când preda voluntar în şcolile din Seattle. Nu trece mult şi fiul ei precoce citea enciclopedia lumii de la A la Z. Familia Gates punea mare preţ pe concurenţă, iar tânărului Bill îi plăcea să se întreacă în sporturi în sală şi în aer liber. Jocurile lui preferate erau „RISK, The World Conquest Game“, în care ţelul e dominarea lumii, cât şi popularul „MONOPOLY“, la care, cu noroc, oricine poate deveni un magnat. Era competitiv la jocul de cărţi cu sora lui, făceau concurs cine construia mai repede un puzzle, se întreceau la schi, la navigaţie, la orice. În fiecare vară, familia Gates mergea la casa din Hood Canal, Cheerio. Bill, sora lui mai mică Libby şi restul familiei au organizat acolo propriile lor Jocuri Olimpice. Când s-a deschis Târgul Mondial din Seattle, 1962, familia Gates s-a grăbit să vadă minunile prezise pentru secolul XX, inclusiv computerele. Bill se întorcea adesea să revadă realizările high-tech din expoziţie. Deja era evident talentul său nativ pentru matematică şi ştiinţă, dar a început să devină şi cam singuratic, dând semne de rebeliune adolescentină, care i-au tensionat relaţia cu mama sa. La şcoală nu se simţea în largul său. Nu ştia cum să-şi petreacă timpul. Era cam pierdut. Deşi credeau în sistemul de educaţie public, părinţii lui Bill au simţit că va găsi o direcţie mai bună şi mai multă disciplină la Lakeside, cea mai bună şcoală primară privată din Seattle. La Lakeside Bill a înflorit. Era un elev excelent la matematică, era foarte bun şi la literatură.