Conceptul de seră şi rolul său esenţial în încălzirea globală

Conceptul de seră şi rolul său esenţial în încălzirea globală
 
Unul dintre prietenii mei mi-a spus următoarea ghicitoare: „Există case roşii din cărămidă, case albastre din cărămidă, case portocalii din cărămidă. Ce culoare au cărămizile serei?“ (cuvântul seră se traduce în limba engleză prin greenhouse − casă verde). I-am răspuns repede că sunt verzi. Dar am greşit. Nu mi-am dat seama de ce, până când nu mi-a explicat că „sera este făcută din sticlă sau din plastic, nu din cărămizi“.
De fapt, aceasta este o realitate ştiinţifică. Sera este o structură simplă, construită din materiale transparente, cum ar fi sticla, fibra de sticlă şi plasticul. Acest mediu închis este folosit pentru diverse culturi, datorită posibilităţii de a capta energia termică sau căldura necesară pentru creşterea plantelor.
Conceptul de seră este foarte uşor de înţeles. Ştim că plantele au nevoie de apă (H2O), bioxid de carbon (CO2) şi nutrimente din sol, pentru a putea produce zaharuri sau hidraţi de carbon prin procesul de fotosinteză, în care este folosită căldura de la soare. Când razele solare ating acoperişul şi pereţii din sticlă, trec prin aceştia întrucât sunt transparenţi, făcând ca solul şi aerul să emită căldură, adică radiaţii infraroşii. Rolul bioxidului de carbon este de a absorbi radiaţiile infraroşii, împiedicând ieşirea acestora din seră. Astfel, energia calorică se conservă şi este folosită la maximum de către plante, pe parcursul procesului de creare a substanţelor organice pentru hrană.
Care este contribuţia efectului de seră la problema încălzirii globale?
Situaţia este similară. Imaginaţi-vă că pământul este o seră uriaşă, atmosfera reprezentând acoperişul şi pereţii acesteia. Razele solare care se îndreaptă spre pământ sunt ecranate de către atmosferă, unele radiaţii fiind reflectate înapoi în spaţiu, în timp ce altele ajung la litosferă, adică pe suprafaţa pământului. Apoi se produc radiaţii infraroşii, deoarece solul şi aerul sunt încălzite de razele ultraviolete de la soare. Razele infraroşii se propagă în sus, ajungând din nou în atmosferă. Dar aici intervin gazele de seră, precum CO2, vaporii de apă, ozonul şi metanul, care nu le permit să părăsească pământul şi fac ca energia termică să se acumuleze la suprafaţa acestuia. Din acest motiv, temperatura globală creşte continuu şi se observă modificări substanţiale ale climei.