Cugetări ale unui bătrân cu mintea
şi sufletul tinere (partea a doua) Când bătrânul nostru, tânăr înăuntru, găseşte un moment de odihnă, preferă
să mediteze la soarta lumii, şoptindu-şi gândurile, chiar
dacă în cameră
nu se află nimeni.Îl putem auzi dacă suntem în apropierea lui.Iată ce l-am auzit zicând o dată:- Lumea a înnebunit.Ce de războaie, câte catastrofe, numai epidemii şi boli incurabile.Pe vremea noastră nu ştiam aşa ceva.Exista ciuma, febra tifoidă, holera numai că locurile unde se dezvoltau aceste epidemii erau infecte şi propice acestor boli.Astăzi, în ciuda tuturor pogreselor din domeniul cercetării medicale şi a precauţiilor igienice care se iau, suntem surprinşi de boli mortale. Omul luptă în aceste zile împotriva SIDa sau a gripei aviare. Acestea sunt boli care trec orice frontieră. Dar ceea ce este mai dureros, asistăm la anarhia lumii contemporane în toate domeniile sociale, economice şi culturale sunt umilitoare şi denotă o vanitate a bogaţilor în faţa mizeriei celor defavorizaţi. Distanţa se sapă din ce în ce mai mult şi suntem aproape de fracţiunea socială în multe societăţi.Nu îndrăznesc să spun că războaiele din trecut erau cinstite pentru că se lupta cu arme egale, respectându-se regulile luptei:să nu împuşti pe cineva din spate, să nu îl omori dacă este dezarmat, să ai grijă de el dacă l-ai luat ca prizonier de război...Unde suntem noi astăzi, când se lansează o bombă atomică deasupra oraşelor sau când se laudă performanţele armelor aşa-zis inteligente şi, dacă se fac victime inocente, se găsesc toate scuzele pentru a justifica dezamăgirile loviturilor mortale.Aţi văzut cu siguranţă scene incredibile ale căror victime sunt prizonierii corpurilor armate.Nu, aceste războaie moderne nu sunt cinstite.
Mai multe rezumate despre Cugetări ale unui bătrân cu mintea şi sufletul tinere