EUGEN LOVINESCU
1881-1943
Critic literar si prozator.S-a nascut la Falticeni,fiu al profesorului de
istorie Vasile T. Lovinescu,director al gimnaziului din localitate. Aici isi face studiile gimnaziale, fiind coleg cu Sadoveanu.In 1909 isi ia doctoratul la Sobona cu lucrarea "J.J.Weiss et son quvre litteraire", prefata de Emile Faguet. Dintre scrierile sale cele mai importante, "Istoria civilizatiei romane moderne", apare intre 1925-1926, iar "Istoria literaturii romane contemporane" intre 1926-1929. In perioada interbelica,Eugen Lovinescu contribuie la infiintarea uneia dintre cele mai importante grupari literare, concentrate in jurul revistei "Sburatorul"(1919-1922 si 1926-1927) si al cenaclului cu acelasi nume, de la locuinta criticului din str Campineanu,nr 40, unde vreme de peste 20 de ani, in sedinte duminicale, s-au adunat numeroase personalitati literare ale epocii. Din aceasta postura de mentor literar,Lovinescu a promovat cu staruinta talentele literare ale vremii si a actionat pt afirmarea ideilor sale literare si estetice. Lovinesc afirma ca in baza relativismului "placerea estetica variaza nu numai de la rasa la rasa, de la epoca la epoca, ci si de la individ la individ" enuntand astfel caducitatea unor modele literare, a unor forme de arta, opere de arta si scriitori. In baza acestui fond teoretic,Eugen Lovinescu isi construieste o conceptie estetica si critica suficient de elastica, prin care sa cuprinda in termenul de modernism operele literare notabile ale epocii, de la romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu, considerat "prima mare creatie obiectiva", desi avea o tema de inspiratie rurala, pana la ermetismul lui Ion Barbu.