MIHAI EMINESCU
Cel mai mare poet al romanilor s-a nascut la Botosani, la 15 ianuarie 1850.Copilaria si-o petrece la
Ipotesti, devenit topos al unei naturi paradiziace evocate constant in poezia sa.Urmeaza studiile primare si gimnaziale la Cernauti in perioada 1857-1863,
pe care nu le termina.In perioada 1866-1869, calatoreste mult prin tara, la Blaj,Alba-Iulia si Sibiu, cu trupe de teatru sau din dorinta de a cunoaste, dintr-un spirit de libertate ce nu-l va parasi toata viata.Urmeaza cursuri universitare de filozofie, filologie,drept si diverse stiinte la Viena(1869-1872) si Berlin(1872-18740, fara a le incheia prin diploma de licenta.Intors in tara in 1875-1876 este revizor scolar pt judetele Iasi si Vaslui, timp in care il cunoaste pe Ion Creanga,institutor la Iasi, pe care il introduce in cercul Societatii Junimea si de care il leaga o nestramutata prietenie.Perioada de creatie cuprinde numai 17 ani, extrem de scurta in comparatie cu vastitatea operei sale.Debuteaza in timpul studiilor de la Cernauti,in ianuarie 1866,cu poezia "La moartea lui Aron Pumnul", semnata "M.Eminoviciu,privatist", intr-o brosura comemorativa, "Lacramioarele invataceilor gimnaziasti den Cernauti la mormantul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul". In acelasi an, 25 februarie/9 martie, in revista "Familia" din Pesta, a lui Iosif Vulcan, ii apare poezia "De-as avea..." semnata de asta data Mihai Eminescu. Ii mai apar aici in acelasi an poeziile "O calarire in zori", "Din strainatate", "La Bucovina", "Speranta" si "Misterele noptii". In 1867 ii apare in revista lui Iosif Vulcan "Ce-ti dorescu eu tie, dulce Romanie". In aprilie 1822 Eminescu citeste la Junimea prima varianta a poemului "Luceafarul", publicat pt prima oara in Almanahul Societatii academice "Romania Juna" din Viena, in aprilie 1883, de unde va fi reprodus in "Convorbirile literare" din luna august a aceluiasi an.Dupa aparitia bolii poetului,Titu Maiorescu ii aduna poeziile publicate si o parte din manuscrise in editia princeps de "Poesii", aparuta la editura Socec din Bucuresti, la sfarsitul anului 1883. Posteritatea a marit treptat spatiul de receptare a creatiei eminesciene si a aprofundat perspectivele de interpretare critica si analitica, relevand mereu noi orizonturi ale vastului univers poetic proiectat de marele poet. Bibliografia exegezelor operei sale s-a amplificat de la o perioada la alta,creand ea insasi un vast camp referential.Despre Mihai Eminescu, au scris marii critici romani, exegeze notabile fiind "Poezia lui Eminescu"(1930), de Tudor Vianu, "Viata lui Mihai Eminescu"(1933) si "Opera lui Mihai Eminescu"(1934-1936), de George Calinescu.