ALEXANDRU MACEDONSKI
1854-1920
Poet si prozator.Spirit incomod,razvratit perpetuu, contemporan in
tinerete, cu Eminescu, umbrit,fatalmente, ca valoare si audienta de public, de sfarsitul prematur al acestuia si de gloria lui postuma,mereu in crestere, Alexandru Macedonski, ramane pana astazi, un poet cu o posteritate deschisa, cu certitudine pe scara valorilor literaturii romane, oferind oricand surprize in receptarea critica.Scriitor cu o formatie literara solida, cu tendinte teoretice de scoala literara, de mentor spiritual in cenaclul si la revista "Literatorul", Macedonski recepteaza navalnic ecourile unei literaturi universale in plina formare,fiind,fapt paradoxal,aproape simultan,clasic,romantic,baroc,simbolist,parnasian.privit din perspectiva clasica,romantismul lui Macedonski este baroc. Din directie romantica,barochismul poetului devine clasic.Privit din perspectiva baroca, poetul este in acelasi timp, romantic si clasic. Ca o constanta a intregii sale creatii, de la primul volum,"Prima verba"(1872), continuand cu "Poesii"(1882), "Excelsior"(1895), pana la "Flori sacre"(1912), "Thalassa"(1915) si "Poema rondelurilor"(1927), Macedonski a ramas in esenta un poet romantic, un romantic mult intarziat, tratand insa marile teme ale romantismului cu mijloacele si recuzita curentelor literare moderne, simbolismul,parnasianismul, chiar instrumentalismul, devenind de multe ori, in "Arta versului"(1890) si "Poezia viitorului"(1892) de pilda, si teoretician entuziast al acestora.