Arta prin ani (11)

● De la protectorii bogaţi şi puternici, trecem în Italia, pentru a cunoaşte povestea compozitorului Claudio Monteverdi, care poate fi considerat părintele muzicii moderne. În 1603, însă, el se chinuie în micul orăşel Mantova, unde ducele acestuia nu-l preţuieşte şi îi exploatează talentul. În acelaşi an, Claudio Monteverdi îşi publică a patra carte de madrigaluri. Sunt cântece ce exprimă emoţii adânci, într-un fel necunoscut până atunci în muzica europeană. Printr-o singură privire a iubitei, spune un cântec, lumea din jur devine frumoasă. Numai îndrăgostitul e trist şi înlăcrimat, întrucât naşterea iubitei nemiloase a însemnat şi moartea lui. Cântecele sunt scrise ca obligaţie oficială. Monteverdi e angajat drept cântăreţ, violonist şi compozitor la curtea familiei Gonzaga din Montava. În 1603, Monteverdi şi-a îndepinit dorinţa de a deveni „muzicianul de Curte al Înălţimii Sale, ducele de Mantova“. Dar, ca mulţi artişti supuşi protectorilor lor, e apăsat de grijile materiale şi de munca excesivă. Ulterior, el îi va scrie ducelui, plângîndu-se că are prea multe responsabilităţi. Va spune că este „atât de slăbit şi epuizat, că niciun leac şi nicio odihnă nu-i pot reda puterea de demult“. Monteverdi sosise la Mantova în 1590, la 22 de ani. Acolo a intrat în slujba ducelui Vincenzo Gonzaga, un libertin cult şi elegant, care tocmai moştenise titlul. În 1590 ducele îl preţuia deja şi îl alesese drept conducător al muzicienilor pe care i-a luat cu el în campania contra turcilor. În curând, însă, Monteverdi a devenit nemulţumit, deoarece trebuia să-şi suporte singur o mare parte din cheltuielile de război. În 1599, s-a căsătorit cu Calaudia Cattaneo, soprană la Curte, cu care a avut doi copii. Familia era o povară pentru muzicianul prost plătit, iar disputele nesfârşite cu trezorierul Curţii i-au accentuat nefericirea. În 1603, ca muzician al Curţii, Monteverdi trebuia să-i supravegheze pe muzicienii ducelui. El a avut şi comenzi de a compune pentru sărbători religioase sau laice. Compoziţiile lui încep să fie cunoscute şi dincolo de Mantova şi sunt incluse în antologii tipărite în întreaga Europă. Multe dintre madrigalurile sale au la bază versurile poetului Guarini. În poemele realizate de el, îndrăgostiţii suferă, iar bărbaţii bolnavi de dragoste îşi blesteamă soarta. „Voi muri în stăpânirea ta“, spun câteva dintre ele. „Eu voi suferi chinurile morţii, dar pierderea va fi a ta“. E posibil ca versurile să se refere şi la chinurile sale de la Curte, nu doar la cele ale îndrăgostitului. Cel mai mare triumf al lui Monteverdi se va produce în 1607, când, la Mantova, se pune în scenă „Orfeu“, considerată prima operă adevărată. La scurt timp după aceasta, moare soţia lui, Claudia, iar Monteverdi va cere să fie eliberat din slujba ducelui. Acesta îi refuză cererea, care va fi îndeplinită abia după patru ani, când Vincenzo moare. Compoziţiile lui Monteverdi despre frumuseţe şi iubire, presărate cu sentimente sumbre, rămân mărturia perioadei petrecute la Mantova.