Arta prin ani (14)

● În 1603, Japonia e o lume a samurailor, războiului şi onoarei. În altă parte a globului, totuşi, acestea reprezintă caracteristici ale trecutului. Excepţie face doar un anumit personaj, creat de scriitorul Miguel Cervantes Saavedra. În romanul lui Cervantes „Don Quijote de la Mancha“, eroul porneşte la drum plin de încredere. „Fericite vor fi vremurile în care aventurile mele vor ieşi la lumină, demne să fie sculptate în marmură sau oglindite în tablouri, ca monument în faţa întregii posterităţi“. Impactul lui „Don Quijote“ l-a surprins cel mai mult pe Cervantes însuşi. În 1603, acesta locuieşte în Esquivias, lîngă Madrid, şi face ultimele corecturi la romanul său. El e un scriitor care nu are niciun fel de protector. Cervantes a eşuat ca soldat, dramaturg şi poet, a fost excomunicat de două ori de Biserica Catolică şi a petrecut cinci ani ca sclav în Alger. Răscumpărat de familia lui, s-a înors în Spania şi a lucrat ca funcţionar ce strângea impozite. În 1597, a fost arestat pentru corupţie şi închis în La Mancha. În închisoare şi-a conceput capodopera şi l-a creat pe Don Quijote, un gentilom de 50 de ani, care a citit prea multe romane cavalereşti. Don Quijote vede lumea din jur ca pe o fantezie medievală. Portretul comic al bătrânului despre realitate, care încearcă să reînvie un ideal cavaleresc, Don Quijote surprinde perfect schimbările din Spania acelor vremuri. În timpul lui Filip al II-lea, Spania a devenit o mare putere. Bogăţiile din coloniile din America iau adus un imperiu global. Dar Filip a murit în 1598, iar fiul lui, Filip al III-lea, este incapabil. Puterea Coroanei şi statului nobilimii aveau să fie contestate în curând de o clasă socială în ascensiune, reprezentată în roman de Sancho Panza. Aventurile lui Don Qujote şi Sancho Panza evocă nostalgia, dar şi ironizează valorile eroice, preţuite în dauna banilor. Cervantes a scris pentru un nou tip de public. El şi-a căutat şi un protector, asigurîndu-şi astfel celebritatea fără să recunoască. Şi Shakespeare a scris pentru un nou tip de public. Pentru Monteverdi, însă, independenţa artistică a rămas doar un vis. Creaţiile minunate din India, de la Istanbul sau din Japonia sunt dovada importanţei patronajului în artă, la momentul 1603. Climatul cultural este, totuşi, în schimbare. Din ce în ce mai mult, gustul publicului determină viitorul artei.