Artă şi incitare (6)

În timp ce „Guernica“ primeşte laude de circumstanţă, autorul e pe Coasta de Azur, cu Dora şi prietenii ei. Dar Picasso nu mai e doar un boem. E un artist transformat. Un artist care crede că arta lui are scop şi mesaj politic. La doi ani după „Guernica“, Franco obţinuse victoria în Spania, iar fascismul cuprindea Europa. Tabloul lui Picasso nu era numai o simpă creaţie artistică, ci şi o profeţie. În 1944, după patru ani de război cumplit, Parisul a fost eliberat de sub ocupaţia nazistă, iar Picasso a putut să-şi întâlnească admiratorii entuziasmaţi de impactul creaţiei sale. Picasso a descris cândva procesul creaţiei drept o golire absolută. În „Guernica“ pusese tot ce avea să-i ofere lumii. După el, nu prea mai avea ce să împărtăşească. Mai avea de trăit şi creat încă 30 de ani. Cea mai lungă dezamăgire din istoria artei. Pablo Picasso a devenit „tovarăşul Picasso“, comunistul de pe Coasta de Azur, activist pentru pace şi bunăvoinţă. Şi ce e mai rău decât să-i faci reclamă lui Stalin ? Să-ţi faci ţie. Pe riviera franceză, tot mai bronzat, Picasso trecea de la critica marxistă la lumea mondenă. „Guernica“, însă, are o tot mai mare putere simbolică. Ajuns la New York, tabloul radiază focul moralităţii 30 de ani pe pereţii Muzeului de Artă Modernă. Autorul lui făcuse ceva de care nimeni nu l-ar fi crezut în stare: salvase arta modernă de blestemul propriei sale ingeniozităţi şi noutăţi. „Guernica“ a fost întotdeauna mai mare decât arta însăşi, depăşind zidurile muzeelor. E una din rarele imagini care pătrund în cultura populară. În 1981, după moartea lui Franco şi reinstaurarea democraţiei, „Guernica“ a revenit în Spania. Autorul nu mai era în viaţă de opt ani. În februarie 2003, delegaţia americană la ONU a decis să vorbească în favoarea intervenţiei armate în Irak. Discursul ministrului american al apărării avea să fie urmat de o conferinţă de presă. În ultimul moment, cineva a observat ceva nepotrivit în locul ales. Pe perete, atârna o tapiserie ce reproducea „Guernica“. Femei urlând ? Case căzând ? Copii morţi ? „Acoperiţi-le ! Ne abat atenţia.“, au spus cei de la televiziune. Aşa că „Guernica“ a fost acoperită de o uriaşă pânză albastră. Reporterii s-ar fi putut opune, dar nu s-au opus. Cineva din personalul de serviciu, după acoperirea tapiseriei, ar fi putut spune: "Acum nu se mai depune pe ea praful... trecătorilor."