Arta prin ani (22)

În acest articol ne propunem să relatăm despre arta şi cultura anului 1812, prin poveşti, care marchează naşterea unei lumi aşa cum o cunoaştem astăzi. În 1812, marile revoluţii au trecut, Napoleon a fost oprit la Moscova, iar Europa, e deja formată. O nouă lume se creează în urma explorărilor, comerţului şi colonizării, şi peste tot, pictori, scriitori, arhiteţi şi muzicieni îşi reflectă epoca, transformând concepţiile oamenilor. Suntem în zorii lumii moderne. • În 1812, Napoleon Bonaparte stăpâneşte majoritatea Europei şi intenţionează să cucerească Rusia. Această epocă marchează şi naşterea artistului modern: pasionat şi excentric, ca Beethoven; înfuriat, ca Goya; dornic să găsească noi imagini, ca Turner şi Hokusai. Artistul modern poate defini şi valorile unei noi lumi, ca Francis Greenway, ori poate uni valorile antice cu cele contemporane, precum sculptorul Edenshaw. Una din moştenirile lăsate Europei de către Napoleon este un nou tip de naţinalism. În Germania, o colecţie de poveşti va crea o nouă identitate unei zone care nu este încă o ţară. În 1812, Jakob şi Wilhelm Grimm publică „Kinder-und Haus-Marchen“, o colecţie de poveşti pentru copii, de groază, ce devine în curând bestseller. Multe din poveştile familiare nouă provin din acest volum şi din cele care i-au urmat. Aceste poveşti nu sunt deloc poveşti inofensive. Multe din ele sunt sumbre şi violente. Se poate crede cu uşurinţă că sunt scrise pentru adulţi. Acest lucru se desprinde din faptul că autorii lor se consideră „savanţi sociali“, care colecţionează amintiri din popor pentru neamul german, distrarea copiilor fiind doar un scop secundar. Fraţii Grimm doresc mai ales să creeze ceea ce va deveni într-o zi Gremania modernă. În 1807, armata lui Napoleon a invadat deja principatul Kassel, unde trăiesc Jakob şi Wilhelm. Kassel e unul din micile principate ce formează dezbinata federaţie germană. Ca mulţi alţii, fraţii Grimm visează o Germanie unită, democratică, eliberată de tirania lui Napoleon, voind să recreeze trecutul ei glorios, după imaginaţia lor. Colecţionând miturile şi basmele germane, speră să dezvăluie o cultură comună. „Nu căutăm doar mângâiere în trecut – notează ei –, speranţa noastră e că astfel vom aduce şi un viitor mai bun“. Poveştile fraţilor Grimm au devenit atât de cunoscute, încât par atemporale. Ei declară c-au auzit poveştile prin sate, de la ţărani. În realitate, multe sunt spuse de către femei educate, din clasa mijlocie, care se distrează, astfel, reciproc. Una din sursele poveştilor e înţeleapta soţie a unui croitor, Frau Katherina Viehmann. De la femei ca ea, fraţii Grimm aud pentru prima dată poveşti ca „Albă-ca-Zăpada“, „Scufiţa Roşie“ şi „Frumoasa din pădurea adormită“. În 1812, când s-a publicat prima ediţie a poveştilor, fraţii Grimm au declarat că ei transcriseseră, pur şi simplu, ce au auzit: „Am încercat să redăm aceste poveşti cât mai aproape de original. Nu le-am transformat prin mijloace poetice şi nu le-am adus adăugiri, întrucât conţinutul poveştilor era îndeajuns de bogat“. Comparând însă notiţele originale cu versiunea finală, s-a constatat modificările subtile. În ediţiile următoare ale volumului, poveştile au fost modificate mai mult, pentru a corespunde gustului noii clase de mijloc, cea care preferă idealurile romantice transmise urmaşilor săi, ignorând cruzimea versiunilor originale. Jakob şi Wilhelm Grimm au adoptat cu succes tradiţia orală, transformând-o într-o adevărată senzaţie literară. În prezent, în Germania la care au visat ei, numai Biblia s-a vândut în mai multe exemplare.