"Codul lui da Vinci" sub lupă (5)

În 1892, într-un orăşel numit Rennes-Le-Château, un preot paroh a găsit două documente conţinând un text indescifrabil. Intrigat, le-a dus la Paris şi, cu ajutorul unui teolog, le-a descifrat. În doar câţiva ani, preotul a strâns o avere uriaşă. Teoria conspiraţiei susţine că el a descoperit Sfântul Graal, stirpea lui Hristos, şi a fost plătit de Biserică, disperată să ascundă orice dovadă a caracterului uman al lui Iisus. În mod uimitor, documentele au fost publicate în anii ’60, împreună cu soluţiile lor decodificate, dar, după preotul din Rennes-Le-Château, nimeni n-a reuşit să le folosească pentru a descoperi Graalul. Sunt oare autentice ? Expertul criptograf John Gordon a fost chemat să decidă. Primul sul conţine aşa-numitul Pergament Dagobert, o colecţie de texte evanghelice care, decodificate, dezvăluie un mesaj secret despre regele Dagobert II. „Pare o scriere medievală, în alfabet latin, presărată cu simboluri stranii.“, spune Gordon. Al doilea sul conţine Pergamentul Păstoriţei. Se afirmă că acestea au fost descifrate în sec. XIX în trei săptămâni. Gordon e sceptic: „Problema e că sunt prea multe posibilităţi. Unul ar putea fi cheia altuia. Interpretăm primul document ca o serie de numere în loc de litere şi le folosim, ca indiciu, ca să selectăm anumite litere din al doilea document. Sau poate că e un alfabet scris în altă ordine, poate că e scris în ordine inversă, pornind de la finalul alfabetului. Sunt atât de multe variante posibile pe tema aceasta, încât poţi continua la nesfârşit, fără să descoperi nimic.“ Soluţia îi confirmă bănuielile. Trebuie descoperite 128 de litere aleatoare şi transcrise prin 5 cifruri succesive, două dintre care folosesc chei, fragmente de inscripţii de pe pietre obscure de mormânt. Mesajul a fost codificat de 6 ori. „Nimeni nu poate descoperi această cheie. Pentru mine, e destul de clar.“, adugă John, şi scrie repede un program de computer care să facă transcrierile pentru decodificarea pergamentului, demonstrând de ce nimeni nu a putut descifra codul. „Începi cu un nonsens total şi în fiecare etapă obţii alt nonsens. Până în ultima etapă, nu ai nici o dovdă că vei obţine un mesaj verosimil.“ Cei care ar încerca să spargă codul ar trebui să caute orbeşte. Când obţii un nonsens, nu te gândeşti că ai făcut ce trebuia şi nu încerci din nou să transcrii nonsensul pe care l-ai desoperit. Presupui că ai greşit codul şi o iei de la capăt. Asta conduce la o singură concluzie după Gordon: „E prea simplu să spunem că e o farsă. E dezamăgitor. Nu e romantic, nu e palpitant. Ar fi mai frumos să credem că există un mesaj de mare însemnătate. Dacă găsiţi pe cineva care are de câştigat din decodificarea mesajului, sugestia mea e că această persoană a făcut o farsă.“ S-a dovedit că pergamentele sunt o farsă. A patra şi ultima premisă din „Codul lui da Vinci“ a căzut. Nimic din teorie nu stă în picioare. Oare asta înseamnă că întreaga teorie e fictivă ? Nu e nimic adevărat în ceva cu atât de mulţi adepţi în cercurile ştiinţifice, ca să nu menţionăm cei 50 de milioane de cititori din toată lumea ? Dacă nu există stirpea lui Hristos, care e funcţia Prioriei din Sion ?