Ne place sa spunem,
cu mandrie, ca noi romanii, avem doi mari stramosi:
Traian si
Decebal.
Regele
Decebal s-a nascut intre anii 55 si 60 (d.H.), era fiu al lui Scorillo,
pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa existand o dovada scrisa: textul (in limba daca) “
DECEBALUS PER SCORILLO”.
Talentul militar al tanarului dac l-a ridicat destul de repede pe
Decebal in fruntea armatei, iar cand unchiul sau Duras - Diurpaneus a devenit prea batran pentru a mai fi rege, i-a cedat nepotului sau locul din fruntea poporului geto-dac. El ocupa tronul
Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale
Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid.
Era anul 87 (d.H.), cand imparatul roman
Domitian pornise o ofensiva impotriva
Daciei, iar getii aveau nevoie de un conducator tanar, neinfricat si inteligent. Acesta s-a dovedit a fi
Decebal. De altfel, intreaga s-a domnie a fost la fel de zbuciumata, trebuind sa isi conduca de nenumarate ori armata in luptele cu legiunile romane atacatoare.
Dupa ultimile cercetari numele de
Decebal ar fi un supranume, care inseamna potrivit lingvistilor CEL VITEAZ, ca urmare a vitejiei demonstrate in lupta, numele sau real fiind
DIURPANEU.
Daca despre
Traian, imparatul roman se cunosc mult mai multe lucruri,
Imperiul Roman atingand in timpul domniei sale cea mai mare intindere, viteazul rege dac
Decebal nu a fost atat de glorificat in cronici, desi este una dintre marile personalitati istorice ale acelor timpuri si ale acestor meleaguri. Totusi, o exceptionala descriere i-a fost facuta de catre istoricul grec
Dio Cassius: “
Decebal era priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere, caracteristici care au facut din el un dusman de temut al romanilor."
Din primul an de domnie
Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii,
Roma organizeaza prima campanie in inima
Daciei. In vara anului 87 o armata de 6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea. Intr-un defileu
Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman, prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie.
Stralucita victorie ii ofera lui
Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane.
Imparatul
Domitian, numeste un fruntea legiunilor pe guvernatorul Tettius Iulianus. Patrunzand in Dacia prin Banat, Iulianus este intampinat de
Decebal, confruntarea indarjita ce se incheie cu victoria romana. Dar dificultatile intampinate de armata romana in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe
Domitian sa accepte ofertele de pace facute de
Decebal. Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre
Imperiul Roman si
Regatul Dac, in schimbul unor subsidii in bani, ingineri si instructori militari,
Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei.
Mai multe rezumate despre Dacia in timpul Regelui Decebal (I parte)