Acum circa trei mii
de ani, cateva nave care de mult timp navigau pe mari
in cautarea unui loc unde
sa debarce, ajunsera in apropierea unui meleag necunoscut.
Acesti bieti oameni reusisera sa fuga din teribilul incendiu in care, dupa
un lung razboi fusese distrus orasul lor. Erau tristi
si obositi, de ani rataceau in van pe mari, cautand un pic de odihna si putina pace.
Dar iata ca in fata lor
se intinde un pamant cu aspect linistit si primitor.
Ajunsesera intr-un loc unde era un mare rau ce se varsa in mare, amestecand apele sale galbene si tumultoase cu undele albastre ale marii.
Astfel, cand capitanul dadu ordine, oamenii s-au apucat sa debarce cu mult entuziasm.
Acesti fugari, care in sfarsit puteau atinge pamantul erau troianii, si au debarcat in Lazio, pe malul raul Tevere, condusi de valorosul razboinic Enea, fiul lui Venere. In timp ce
troia cadea sub asaltul furios al grecilor, el reusi sa-si salveze tatal si fiul. Isi pierduse sotia, Creusa, fiica regelui Priamo, in flacarile cetatii. Iar acum, in timpul calatoriei ii muri si tatal. Ii mai ramanea fiul, Ascanio.
Viata si actiunile lui Enea sunt descrise in minunatul poem “Eneida”, scris de marele poet Virgilio, voi descrie doar parti mai importante ale intemeierii Romei.
El era descendente al lui Dardano, iar acest antenat al sau, dupa cum descrie legenda, fusese cel care a intemeiat
Troia.
Chiar din acele timpuri Lazio era locuit de mai multe popoare : Etruschi, Volsci, Sabini, Equi, Rutuli si Ausoni. Dar cea mai important si mai impunator popor, organizata intr-un grup de-a lungul raului Tevere, era cel al Latinilor.
Troianii au intrat imediat in contact cu acest popor si cu regele lor, inteleptul
Latino, care ii primi cu bunavointa, oferindu-le ospitalitate. Acesta avea o fiica, Lavinia, de care Enea se indragosteste imediat dar afla mai tarziu ca Latino o promisese deja lui Turno, regelului Rutulilor, care porni razboi pentru a razbuna jignirea primita. Avu loc un razboi feroce, care sfarsi cu un duel intre Enea si Turno, in urma caruia Enea supravietui. A urmat apoi o lunga perioada de pace, el se casatori cu Lavinia si crea cetatea Lavinio, (astazi Pratica di Mare), in onoarea miresei sale.
Dupa 30 de ani, Ascanio, fiul lui Enea, fonda la randul sau cetatea Albalonga. Multi si multi ani dupa moartea lui Ascanio, devine rege de Albalonga bunul Numitore. El avea insa un frate foarte rau si invidios pe nume Amulio, care ar fi vrut el tronul. Pentru a-si ajunge scopul inchise pe Numitore si constrinse pe Rea Silvia, fiica acestuia sa se faca sacerdotesa, ceea ce presupunea si votul de castitate. Amulio putea acum sa se considere sigur si linistit pe tronul sau. Si intr-adevar el fu unicul rege pentru multi ani.
Dupa un timp insa, zeul Marte se indragosteste Rea Silvia, aceasta devenind apoi mama a doi gemeni.
Amulio, furios ordona ca Rea Silvia si copiii acesteia sa fie ucisi imediat. Dar era destinul ca el sa aiba pedeapsa cuvenita!
Rea Silvia fu ucisa, dar servitorul insarcinat cu uciderea gemenilor nu avu curaj sa comita un delict atat de grav. Puse fratii intr-un cos de papura si ii abandona in apele raului Tevere, cu speranza ca cineva ii va salva. Iar salvarea micutilor nu intarzie sa apara…
Mai multe rezumate despre Legenda intemeierii Romei. 1. Originile