Cosul cu cei doi gemeni
se opri
in ierburile malului raului. Copiii plangeau
si plansul lor fu auzit de o lupoaica care prinse cu dintii cosul de papura si il tiri langa
un copac.
Insa in apropiere intr-o coliba saraca, locuiau Faustolo, un cioban batran si sotia
sa Acca Laurenzia. El se asezase obosit in usa colibei, in timp ce Laurenzia prepara de mancare.
Dintr-o data, din padure se auzi un zgomot si in departare, pe langa rau o umbra se strecura printre copaci.
Faustolo se gandi sa mearga sa vada ce se intampla si spuse sotiei sale sa-l astepte. Astfel, el traversa campul indepartandu-se tot mai mult, vazand la un moment dat rezemata de un copac, o lupoaica enorma, intinsa pe-o parte si doi copii ce se hraneau cu laptele sau. I se paru un vis. Se indeparta incet-incet si intorcandu-se la coliba povesti sotiei sale neincrezatoare despre lupoaica care alapta cei doi copii, dar ea nevrand sa creada el o duse la rau.
Putin timp dupa aceea, micutii dormeau la caldura in coliba lui Faustolo si Laurenzia, unde
au crescut printre ciobani, devenind baieti puternici, cam nazdravani, dar buni.
Faustolo ii numi Romolo e Remo, iar ei il respectau ca pe un tata, in fiecare zi insa, se indepartau tot mai mult, tot mai departe de coliba, in cautarea de noi aventuri, demni fii ai lui Marte, zeul razboiului.
Pentru a ramane fideli legendei, trebuie sa mentionam ca atunci cand au crescut, Romolo si Remo, au aflat despre originile lor si intorcendu-se la Albalonga, au pedepsit pe hainul Amulio, eliberand pe bunicul lor Numitore restituindu-i tronul. Cu consimtamantul acestuia, s-au intors apoi pe malul raului Tevere, unde fusesera gasiti si crescuti pentru a intemeia o noua cetate.
Dar care din ei doi ar fi trebuit sa hotarasca numele cetatii? Romolo voia sa o numeasca Roma, insa
Remo ar fi vrut Remuria, amandoi inspirandu-se dupa propriul nume.
Au hotarat sa priveasca pasarile in zbor iar numele cetatii sa fie stabilit de cel care ar fi vazut un numar mai mare.
Romolo spuse ca a avut o premonitie, in care erau doisprezece vulturi ce zburau in cerc deasupra capului sau, mintind pe fratele sau care vazuse doar sase pasari. Acest fapt ii dadea dreptul de a hotari numele orasului. El facu un semn pe pamant, pe Colle Palatino pentru a insemna centura orasului, iar numele dat de Romulus, era Roma.
Era in 21 aprilie 753 i.C., zi numita si Natale di Roma. (Craciunul Romei)
Nasterea acestui oras insemna din pacate si moartea lui Remo. Era stabilit ca nimeni, pentru nici un motiv nu putea sa treaca dincolo de semnul facut de Romulus, fara a-i cere voie.
Remo insa, desigur invidios de fratele sau, trecu deasupra acestui semn si razand, ii spuse: “Uite cat e de usor de trecut! “
Romolo furios scoase spada si il ucise, strigand ca oricine ar fi insultat Roma, trebuia sa moara.
Ramas singur, Romolo guverna cetatea in mod intelept si fu bineinteles, primul sau rege.
Mai multe rezumate despre 2. Romolo e Remo.