Islamismul în Creştinătate (4)

Oraşul Palermo e un oraş bizantin, după cum se poate vedea şi în biserica Martorana. În ea se găseşte o reprezentare murală cu Roger încoronat de către Iisus. Deci, nu Papa îl încoronează, ci însuşi Iisus. Această accentuare a puterii monarhului, spun specialiştii, e un concept arab. În Sicilia, cuceritorii normanzi au ajuns cam în acelaşi timp ca în Anglia, însă în Sicilia situaţia a evoluat complet altfel. Cuceritorii normanzi nu şi-au impus limba. Se ştie că în Anglia, în epoca normandă, se scrie poezie în franceză. În Sicilia, însă, se scrie poezie arabă. Normanzii au recunoscut cultura arabă drept cea mai avansată din epocă. Şi-au dat seama că, dacă folosesc această cultură pentru a-şi exprima ambiţiile culturale, regatul lor ar avea de câştigat. Se poate menţiona că e interesant că au asimilat şi cultura, nu doar învăţătura arabă, poezia italiană, de exemplu, născându-se în Sicilia. Poeţii lui „Dolce Stil Nuovo” din secolul XIII şi Dante însuşi au fost foarte influenţaţi de poezia siciliană. În multe privinţe, Sicilia e leagănul culturii italiene. Curtea lui Roger al II-lea era printre cele mai strălucite din secolul XII. Roger vorbea fluent araba şi preţuia cultura musulmană. El a promovat o politică de toleranţă culturală. După modelul „convivenciei” andaluze, evreii şi musulmanii se bucurau de aceleaşi drepturi precum creştinii din Spania. Roger preţuia contribuţia acestora, nu numai în artă, ci şi în filosofie şi ştiinţă. Dintre toţi savanţii atraşi la curtea din Palermo, se remarcă unul, care era şi savantul preferat al regelui. În 1139, Roger al II-lea l-a invitat în Sicilia pe un musulman din Cordoba, numit Al-Idrisi. Acesta trebuia să-i facă o hartă a lumii cunoscute, cu explicaţii. Al-Idrisi a lucrat 15 ani la acest proiect, discutând cu mii de călători care veniseră la Palermo. În final, a creat aşa-numita „Carte a lui Roger”, cea mai mare lucrare geografică din epoca medievală. Cartea era, în primul rând, un atlas ce arăta că Pământul este rotund. Al-Idrisi a făcut un glob de argint ca să-şi demonstreze teoria. Savanţii arabi cunoşteau de mult asta, dar europenii se agăţau încă de ideea că Pământul e plat. Al-Idrisi a făcut şi hărţi de navigaţie, cu descrieri ale locului, surprinzător de precise, având în vedere că sunt făcute cu 350 de ani înainte de Columb. Despre Anglia se spune că e „prizoniera iernii veşnice”. Dar cartea e plină mai ales cu descrieri colorate din regiuni exotice. Ea e o parte esenţială din cunoaşterea arabă care a contribuit la modelarea civilizaţiei europene. Dar în Sicilia, „convivencia” s-a încheiat la moartea lui Roger al II-lea, în 1154, după care a urmat o perioadă de opresiune pentru musulmani. La sfârşitul secolului XII, ei plăteau taxe uriaşe, pentru a finanţa cruciadele împotriva Islamului, în Ţara Sfântă. Ajunşi în pragul sărăciei, musulmanii s-au revoltat, dar au fost zdrobiţi de către Frederic al II-lea. Imperiul roman de neam german a preluat coroana Siciliei în 1220. Frederic nutrea însă o pasiune perversă pentru cultura arabă. Exact în perioada în care îi alunga pe musulmani din Sicilia, îşi crea o bibliotecă uriaşă de texte islamice. Bibliotecarul lui era însuşi Michael Scot, savantul care tradusese texte arabe la Toledo. Când a ajuns la Palermo, Scot a adus cu el un manuscris de mare preţ, o lucrare a lui Averroes ce avea să cutremure Europa.