Islamismul în Creştinătate (5)

În 1222, campania de alungare a musulmanilor din Sicilia a atins momentul suprem. Rocca d’Entella e locul unde s-a aflat ultima frontificaţie musulmană şi de unde musulmanii au fost alungaţi definitiv din Sicilia. Arheologii de astăzi fac săpături în zonă pentru a descoperi ce vestigii musulmane au mai rămas în acest ultim punct strategic musulman din vestul insulei ce are o panoramă impresionantă. Aici se pot vedea ruinele palatului lui Ibd Abbad, ultimul conducător islamic din Sicilia, care a pus bazele unui stat independent în insulă. Frederic nu accepta ca în Sicilia să existe un stat musulman, întrucât aceştia erau consideraţi ca fiind nişte rebeli. Pe dealul de la Rocca d’Estella s-a descoperit locul unde se odihnesc ultimii musulmani din Sicilia. Bătălia pentru acest teritoriu s-a încheiat cu un masacru. Totuşi, Frederic al II-lea, autorul masacrului, e şi cel care a păstrat şi răspândit cultura islamică până la Paris. În timp ce musulmanii dădeau ultima bătălie din Sicilia, în nordul Europei se pregătea o altfel de luptă, de idei. Ea avea să fie declanşată de concepţia unui musulman din Cordoba, care urma să transforme Parisul în capitala intelectuală a Europei. Opera lui Averroes din Cordoba, tradusă de Michael Scot, a ajuns la Paris în secolul XIII, declanşând renaşterea clasică a Europei, cu două secole înainte de Renaşterea propriu-zisă. Pentru a descoperi impactul lui Averroes asupra Franţei medievale, în ziua de astăzi se poate afla direct de la moscheea din Cartierul Latin parizian. Moscheea a fost construită abia în 1920, iar stilul ei aminteşte foarte mult de moscheile andaluze. Istoricul şi filosoful Maria Menocal, de la Universitatea Yale, SUA, spune că mari lucrări ale filosofiei greceşti sunt acum traduse din arabă, limba în care fuseseră studiate secole în şir. Parisul, fiind capitala intelectuală europeană, devine locul unde creştinismul trebuie să se împace cu reintroducerea concepţiei ştiinţifice, aristotelice, aceasta nefiind doar un sistem de cunoaştere, ci şi o abordare asupra Universului, unde credinţa se confruntă cu raţiunea. Averroes a comentat rând cu rând textul aristotelic, iar comentariile lui devin sacre pentru intelectualii din secolul XIII. El a abordat o perspectivă conciliant-gnoseologică, „teoria celor două adevăruri”, văzând că adevărul ştiinţei contrazice deseori adevărul revelaţiei divine. Dar încercarea lui a avut un efect nedorit când aceste idei au ajuns în atenţia Bisericii. Clericii au interzis imediat lucrările lui Averroes şi Aristotel. Intelectualii din Paris au replicat, iar disputa a continuat ani de zile. Astăzi, Franţa încearcă să menţină religia în afara vieţii publice. O lege interzice simbolurile religioase în şcoli şi instituţii. Asta include şi jihad-ul, acoperământul pe cap purtat de unele femei musulmane. O tensiune pluteşte în aer faţă de anii anteriori. Se simte pe străzi, în mijloacele de transport în comun etc. Dacă explodează o bombă la Madrid, orice musulman e privit suspect la Paris. Islamiştii de azi visează la perioada medievală de bună convieţuire între musulmani şi celelalte etnii.