Creaţie sau Evoluţie Ce vă e mai uşor să credeţi: că sunteţi o fiinţă creată de o forţă invizibilă
sau produsul unei întâmplătoare întorsături a şansei? „Pentru mine, ideea creaţiei nu este de conceput fără invocarea necesităţii unui „proiect”.
Nu te poţi supune legităţii şi ordinii din univers fără să tragi concluzia că trebuie să existe un plan şi un scop în spatele acestora.. Putem zări în lumea din jurul nostru manifestările evidente ale unui plan sau proiect structurat, ordonat.
„Suntem umiliţi de puternicele forţe care acţionează la scară galactică şi de ordinea plină de finalitate şi scop a naturii care înzestrează o măruntă şi neajutorată sămânţă cu abilitatea de a se transforma într-o frumoasă floare. Cu cât înţelegem mai bine caracterul complex al universului, cu atât avem mai multe motive ca să ne minunăm de planul profund şi amplu pe care se bazează universul.
„Pentru a crede că totul în univers s-a petrecut dintr-o întâmplar ar însemna să fie atacată însăşi obiectivitatea ştiinţei însăşi. Desigur, există şi cei care susţin că universul s-a născut şi a evoluat în urma unui proces aleatoriu, dar ce proces aleatoriu ar putea produce creierul unui om sau complexul organ care este ochiul uman?
„Unii afirmă că ştiinţa a fost incapabilă să dovedească existenţa unui Demiurg-Proiectant. Ei admit că multe dintre miracolele din lumea înconjurătoare sunt greu de înţeles şi nu neagă faptul că universul, după cum îl percepe ştiinţa modernă, este într-adevăr cu mult mai miraculos decât putea crede omul din Evul Mediu. Dar aceste persoane susţin totuşi că, întrucât ştiinţa ne-a furnizat până acum atâtea răspunsuri, va sosi curând ziua când vom fi în stare să înţelegeme chiar şi legile fundamentale ale universului, fără să descoperim în ele intervenţia Divină. Ei somează ştiinţa să dovedească existenţa lui Dumnezeu. Dar, trebuie oare să aprindem o lumânare pentru a vedea soarele..?
„Ce raţionament ciudat îi determină pe unii fizicieni să accepte ca fiind real inexplicabilul electron, refuzând să accepte realitatea unui Proiectant pentru că nu-l pot înţelege!” (citat din
Scott Husse –
The Collapse of Evolution, 1997, pp. 159-160). Acestea sunt cuvintele unui savant desăvârşit, fostul director al NASA, Wernher Von Braun, care caracteriza drept delicată alegerea între două opinii aparent rezonabile. De-a lungul timpului, cercetătorii s-au confruntat cu mai multe miracole ştiinţifice care au compromis credinţa în selecţia naturală. A dispărut cu adevărat peştele fosil coelacanthus? Este planeta noastră atât de veche pe cât se spune? Toate aceste întrebări şi multe altele aşteaptă răspunsuri, iar ştiinţa nu pare să le ofere.
Prea mulţi susţin că creaţia există, iar aceşti susţinători variază de la o cultură la alta. “Aproape toate comunităţile umane şi-au dezvoltat propriile mituri ale creaţiei, iar Geneza este doar unul adoptat de un anumit trib de păstori din Orientul Mijlociu. Acest mit nu are un statut mai special decât credinţa unui trib din Africa Occidentală conform căruia lumea a fost creată din excrementele furnicilor.”
(Richard Dawkins, The Blind Watchmaker: Why the Evidence of Evolution Reveals a Universe Without Design, 1986, p. 316).
Ochiul uman este una dintre cele mai complicate structuri ale corpului care nu-şi poate îndeplini funcţia dacă un simplu element lipseşte. Să ne imaginăm evoluţia ochiului pornind de la aglomeratul de celule care se diferenţiază şi specializează doar pentru retină. Fără celelalte componente ale aparatului vizual, vederea ar rămâne doar un vis! Ce ar fi dacă am accelera procesul până la punctul în care toate structurile sunt prezente cu excepţia corneei? Astfel de subiecte ar trebui abordate înainte ca evoluţia să fie acceptată în defavoarea creaţiei.
Oamenii par să adopte întotdeauna câte un zeu răspunzător pentru orice împrejurare. După cum norvegienii au Loki – zeul răului la fel şi grecii îl au pe Hefaistos drept zeul războiului şi meşteşugurilor. In absenţa unei opinii general acceptate, dacă există Dumnezeu (sau zeii), atunci evoluţia va continua să apară în oglinda retrovizoare.
Sunt eu oare ruda îndepărtată a unei alte forme de viaţă sau doar o piesă într-un puzzle aflat în mâinile unei fiinţe nevăzute? Care din acestea două alternative vi se par mai potrivite pentru un răspuns?