Ne mândrim cu ideile noastre,
dar nu avem puterea, sau poate dorinţa, de a le prezenta neamurilor. Ne temem prea tare de eşec, de deziluzie
şi atunci tăcem. Tăcerea îţi poate da linişte interioară meditaţie profundă, dar ea nu invită pe nimeni. Invitaţia este urletul naţiunii, iar nu buzele lipite, neputincioase a dezvălui dorinţa.
Orice naţie trebuie să aibă în sînge ideea şi
dorinţa de imperiu. Precum animalele îşi marchează teritoriul, aşa şi noi ne-am trasat graniţe. Dar acestea nu pot opri gîndurile, năzuinţele, aspiraţiile. Iar naţia
cea mai puternică e cea
care transcende aceste frontiere, cea care gîndeşte mai presus de spaţii şi de timp. Dar, în primul rînd, cea care acţonează, cea care nu se teme de un eşec sau o deziluzie, cea care nu se complexează la dezacordul celorlalte naţii.
Mai multe rezumate despre MAI PRESUS DE NATIA MEA 2